Situatia creata de romanul Mailat in Italia a declansat cel mai intens val de scuze si iertari pe care le-am vazut vreodata in media romanesti. Televiziunile si-au dus reporteri la periferia Romei, Realitatea TV a scos pe strada panouri pe care politicieni si oameni de rind au fost invitati sa-si exprime in scris solidaritatea cu Giovanna, moderatorii au lansat dezbateri aprinse, Cristian Tudor Popescu a aparut din nou la televizor, ceea ce, sa fim onesti, denota ca tara e intr-o mica primejdie. Una peste alta, media m-au conjurat sa ma simt putin vinovat. Trei directii mari, aproape metafizice, incing discutia si tin la tensiune maxima sufletul national pe aceasta tema: a) Italia e neeuropeana si ia decizii discriminatorii - teza care alimenteaza iar complexul defavorizarii noastre istorice corolat cu complexul superioritatii ancestrale; intre „ei sint ipocriti" si „ce, ei sint mai breji?" telespectatorii oscileaza usor; b) tiganii sint de vina pentru ca, vorba filmului, sint nascuti asasini. Iata o tema de dezbatere pe placul multora, pe care institutiile tolerantei o potenteaza, tratind-o cu sloganurile corectitudinii politice si nu cu creierul. Si c) noi, romanii, sintem de vina pentru ca nu putem sa rezolvam o data pentru totdeauna situatia romilor, integrindu-i in societate. In toate trei cazurile de vina sint popoare sau etnii. Unele sint vinovate, altele trebuie sa ceara scuze. Dar, oameni buni, eu ce vina am? Daca un chinez omoara o frantuzoaica, Beijingul trebuie sa ceara scuze in numele poporului chinez?