O ipocrizie destul de jenanta cuprinde discutiile despre raufacatorii romani din Italia. Excesul de corectitudine politica e ca toate excesele: strica. Un foarte bun prieten care locuieste in America mi-a vorbit despre scrisoarea unei doamne in virsta, din New Jersey, catre un mare cotidian, cred ca „New York Times". Ea raspundea iritarii unor tineri arabi acuzind controalele foarte amanuntite la care erau supusi la aeroport si plusul de vigilenta al operatorilor de securitate. Septuagenara din NJ spunea cam asa: daca atentatele din 11 septembrie ar fi fost infaptuite de 12 femei albe, de saptezeci de ani, din New Jersey, nu as fi avut nici o problema si chiar m-as fi asteptat la un control suplimentar si un spor de vigilenta. Cum atentatorii de atunci au fost 12 tineri arabi, e explicabil de ce toti cei care provin din acest grup etnic si de virsta sint mai expusi suspiciunilor.

Mie mi se pare ca explicatia doamnei din NJ este una rezonabila. Si aplicabila in cazul lui Romulus Nicolae Mailat, criminalul care a ingrozit Italia. Un coleg de-ai mei implicat in monitorizarea presei sustine ca „asocierea nejustificata a identitatii etnice unei infractiuni este inacceptabila". Eu as duce mai departe aceasta corectitudine: dar asocierea sexului e acceptabila? De ce se spune ca un barbat a violat o femeie? Asta nu arunca o nejustificata umbra si o jenanta suspiciune asupra tuturor barbatilor? Dar cetatenia de ce se spune? Suna mai corect infractori romani decit infractori tigani? (recent, Tamango sustinea la o emisiune ca se simte jignit daca i se spune rom, cind el e tigan). Cind un jamaican a tras cu mitraliera in metroul din New York ucigind mai multe persoane, primul avion spre Jamaica a fost plin de jurnalisti care voiau sa vada familia ucigasului, conditiile in care a crescut, gata sa vineze toate amanuntele relevante sau nu. Chiar si pentru „ultracorectii politic" a fost clar ca un jamaican a ucis in metroul din NY. Sigur, comunitatea jamaicanilor cinstiti, muncitori, harnici din SUA nu s-a simtit foarte confortabil. Ei nu erau vinovati, la fel cum nu erau vinovati nici cei care, calatorind cu metroul, au avut nesansa sa fie in raza armei automate a jamaicanului. A fost o asociere justificata a identitatii etnice? Nu si-a pus nimeni aceasta intrebare.

Daca Romulus Nicolae Mailat, criminalul, ar fi fost un calugar budist chinez, si ziarele ar fi scris asta, sarea cineva in sus ca se asociaza nejustificat identitatea etnica si religioasa? Nu cred. La revoltele din suburbiile franceze s-a spus mereu ca e vorba de tineri musulmani, de descendenta maghrebiana, iar presa franceza nu a fost blamata pentru asta. Ceea ce mi se pare ciudat la rabufnirea asta de hipercorectitudine politica este faptul ca, desi activistii ei lupta pe toate caile pentru afirmarea identitatilor etnice (scoli, asociatii, festivaluri de traditii etc.), brusc nu sint de acord cu referintele etnice in toate imprejurarile.

Mi-am facut planuri de Revelion, vreau sa merg in Italia. Nu cred ca imi va fi foarte confortabil, ma astept la reactii neprietenoase la vederea actelor mele de cetatean roman. Dar as fi socotit justificate suspiciunile fata de mine daca oribila crima din Roma ar fi fost infaptuita de un roman ochelarist, scund si usor supraponderal. Dar ea a fost infaptuita de un cetatean roman de etnie roma, cu mustata si antecedente.