Nu merge cu poncifuri, cu ofiteri de legatura trimisi la Roma, cu rugi, luminari, panouri si alte acadele balcanice. Merge doar cu demolare si reconstructie.

Fara culoare locala! In prim-plan, punctele fixe: Romania e statul care a respins in corpore Justitia ca varianta de viata. Romania s-a dovedit o societate periculoasa la contactul cu libertatea. Istoria acestui prapad a inceput, indata dupa ridicarea gratiilor, in 1990, cu dineul care a mistuit lebedele din Viena si a continuat cu mineriadele lui Iliescu. Zadarnic Brancusi daca urmasii isi fac cort sub Coloana lui. Avem o pecete de criminalitate cunoscuta si temuta in toata Europa. Nici un alt neam rasaritean nu se poate bate cu recordul si cu renumele nostru. Asa ne-au stiut primii cronicari si asa ne afla acum fragilii europeni: lotri si parsivi. Avem delincventa nu in gene, ci in cultura de sat si in regula de convietuire, cu noi insine si cu strainii. Furtul si minciuna curg prin singele copiilor nostri si prin laptele praf si pulbere supt din ruinele Romaniei demolate de Ceausescu. Avem tigani mari si lati care invirt, din pagode, judete si ministri. Au pretentia sa le spunem romi. Corectitudine politica ne mai

trebuia, la un stat mafiot! Avem un ministru de Interne incapabil sa-si conduca organele interne. Avem un ministru al Justitiei sub contract cu mafia. Avem ziaristi cumparati. Aveam un ministru spaguit in plic, pe o terasa. Avem un prim-ministru care le cere italienilor sa iasa cu locuri de munca daca vor pace. Bietul de el nu stie ca romanii care pleaca la munca isi gasesc singuri de munca, iar romanii care pleaca la furat pleaca numai la furat. Si de la asemenea demnitari asteptam curaj si luciditate! Niciodata nu s-a vazut mai limpede ca Romania rataceste pe un drum nechibzuit. Si niciodata nu s-a vazut mai clar ca oamenii nostri de stat nu stiu si nu pricep ce e aia datorie publica. Tariceanu a reusit, fireste, sa emita prostii. Basescu a gasit, neinspirat, ca tocmai acum e momentul sa taca. Unde e Mesajul catre Natiune despre coruperea adinca a Natiunii? De acord, despre asta a fost vorba in ultimii trei ani de lupta pentru dezrobirea Justitiei, dar presedintele trebuie sa urce pe scena.

Ca tot vorbim de alegeri europene. Temele? Discreditarea civilizatiei, ruina educatiei, practica delincventei la toate nivelurile. Degradarea reciproca a satului si a orasului, aparitia unui stil de viata cirpit si insalubru. Risipirea in lume a celor buni si exportul pegrei, ca forma de integrare in UE. Astea sint euro-temele, nu cum il cheama pe comisarul european X (raspuns corect: Moldovan).

Prea multa negatie? Dimpotriva. Nu merge cu poncifuri, cu ofiteri de legatura trimisi la Roma, cu rugi, luminari, panouri si alte acadele balcanice. Merge doar cu demolare si reconstructie. In definitiv, Romania nu a fost de mult criticata sistematic, din interior. Pocitania a scapat usor. Romania nu a mai avut parte de o analiza pina la os, de la Eminescu, Caragiale si Cioran. Primul, mort la nebuni, ceilalti doi, in exil. Toti trei respinsi. Nu asta e important. Conteaza ca a existat un pilon critic si, prin asta, un nivel minim de constiinta publica. O baricada impotriva nesimtirii.

Caci sintem periculosi. Sa nu uitam cine sintem. Si unde am ajuns.