In toamna anului trecut, presa italiana scria ca romanii sunt "o etnie ce apare mereu la Cronica Neagra, rasa cea mai violenta, periculoasa, capabila sa ucida pentru un pumn de maruntis. Ei nu se tem de nimic, dispretuiesc chiar si viata copiilor si a femeilor, actioneaza mereu in grup pentru a-si duce la bun sfarsit nenumaratele activitati criminale". Ocara xenofoba scuipata dinspre Tibru a fost repede uitata la noi, intre multele ingalceveli prezidentiale si guvernamentale. Saptamana trecuta, un rom roman a ucis o italianca, intr-o periferie a Romei. Ucigasul se numeste Romulus (ce razbunare perfida a istoriei!), cunoscut cu antecedente penale in Romania. Un tigan plecat din Avrig, cu cazier cu tot, si aciuat in capitala Italiei, pentru a-si continua faradelegile. Cum ar spune intolerantul primar Veltroni: "Acestia nu sunt imigranti veniti aici ca sa traiasca, ci o tipologie care are crima drept caracteristica principala. Nu ma pot abtine sa spun ca, atunci cand 75% dintre cei arestati provin dintr-o singura tara si toate incidentele au acelasi mobil (agresiunea, apoi furtul, violul si crima), exista o problema". Nici eu nu ma pot abtine sa remarc cu indreptatire ca, nu demult, italienii speriasera America cu cruzimile lor salbatice, ca napoletanii sunt si ei "o tipologie care are crima drept caracteristica principala". Sau ca tot ei au inventat "caracatita" si "clanul sicilienilor", dar, deocamdata, problema majora e a noastra si nu a lor. A lor e doar revarsarea irationala de xenofobism primitiv, nemaiintalnit altundeva. Ditamai seful de senat peninsular militeaza pentru "epurarea teritoriului national" si inchiderea granitelor, iar alti extremisti au pus deja la cale infiintarea unor "patrule civile", dupa modelul Ku-Klux-Klan, care vor coordona, probabil, procesul epurarii etnice. Pe nesimtite, romanii au redevenit iarasi un "popor de rahat" si "tigani imputiti", spaima Occidentului. Insultarea si huiduirea lui Mutu pe Stadionul "Olimpico" fac parte din dezlantuirea aceasta dementa de furie oarba. (Cu cativa ani in urma, pe aceeasi arena, era fluierat rasist lazialul Liverani. Culoarea pielii sale nu placuse romanilor albi, porniti sa-l "depigmenteze" prin cele mai oribile mascari. Italia ramane pe mai departe simbolul nationalismului xenofob, si, de nu ma credeti, luati aminte la pilda oferita de lumea sportului. O lume ce-si permite arar ipocrizii si demagogii politice.) Pai, romanii se comporta la fel pretutindeni, in Germania, Franta sau Spania, insa nicaieri nu au fost judecati la gramada, prin generalizari periculoase si nedrepte. Pesemne ca frica economica i-a determinat pe urmasii lui Dante sa se manifeste ca niste frati vitregi, daca n-o fi la mijloc vreo ramasita fascistoida transmisa peste timp de adeptii lui Mussolini.


Intrunit de urgenta, Cabinetul Prodi a adoptat o lege aberanta si de acum incolo orice imigrant e pasibil sa fie expulzat de prefect pe criterii subiective, arbitrare si inatacabile. E suficienta o simpla suspiciune, si "barbarul" va fi depus in cala avionului cu destinatia Bucuresti sau Sofia, ca sa nu ma departez de primejdiosul si intens mediatizatul focar balcanic. Nefericita intamplare a emotionat indeajuns ca socul produs sa nu fie atenuat grabnic, indiferent de "Zidurile Plangerii" ori "Deplangerii" improvizate in buricul Bucurestilor. E nevoie de luciditate si de inteligenta. Si, mai ales, de o strategie pe termen lung. Ministrii Justitiei din cele doua tari au convenit transferarea in penitenciarele din Romania a circa 100 de concetateni condamnati la poalele Colosseumului, pentru ca, in iarna, o suta de infractori sa mai fie repatriati. Nu stiu cum a fost privit "tanarul mafiot obraznic" Chiuariu de omologul sau italian, dar asta e o chestiune de suveranitate nationala, cum ar zice imperturbabilul presedinte Iuscenko. Ca-ntotdeauna, autoritatile romane sunt luate prin surprindere. Fara strategie si fara o reactie rapida, coerenta, ele se marginesc la declaratii defensive si la masuri pripite. Transferul puzderiei de infractori, intr-o perioada atat de scurta, va crea un blocaj in sistemul penitenciar. Un sistem departe de exigentele europene, incapabil sa absoarba mareea infractionala programata sa se declanseze in saptamanile ce vin. Prin anul 2004, pare-mi-se, in opintelile integrarii, surprinsa de potentialul nostru infractogen, Austria a hotarat sa ridice, pe spezele sale, un penitenciar in Romania. Oficialitatile de atunci au batut palma si printr-o hotarare de guvern s-a decis construirea, langa Caracal, a unei puscarii moderne. Regimurile politice s-au schimbat pe meleagurile noastre si orasul din Oltenia s-a resemnat sa-si contabilizeze minunile ce i-au atras proasta notorietate. Despre viitorul penitenciar, nicio vorba. Tacere si dezinteres. Mostenirile de la predecesorii politici sfarsesc mereu, in tara Mesterului Manole, prin a fi denuntate, infierate si distruse.


Desi se anticipa un val masiv de emigranti inspre tarile din Apus, oficialii autohtoni n-au intreprins nimic. S-au bulucit sa sarbatoreasca evenimentul si sa-si aroge merite exclusive. Italia ar fi fost un partener ideal, fiindca "Litle Italy" e o realitate de zeci de ani in SUA si nu o utopie. Experienta ei (ca si a Germaniei sau Frantei, confruntate cu migratia turcilor sau a magrebienilor), ne-ar fi folosit si ne foloseste inca, dar e nevoie de calm. Si de verticalitate, fiindca in genunchi nu-ti negociezi decat falimentul. Ca tara si ca neam. Trimiterea in deplasare a catorva politisti specializati in omoruri si talharii nu-i o solutie. Din pacate, disputa dintre fostele ministere de la Justitie a dus la neantizarea Institutului National de Criminologie. Criminalistica, alta disciplina importanta in munca judiciara, nu se simte nici ea prea bine, si-n curand va disparea din programa facultatilor de Drept. Cica e de sorginte sovietica si procesul comunismului a condamnat-o la pieire, laolalta cu musteriii identificati de Comisia Tismaneanu. Cata nevoie este de studii criminologice acum, in plin fenomen de globalizare a criminalitatii. Caci, exportul de criminalitate dintr-o tara in alta trebuie insotit si de o fisa criminologica, de o foaie de observatie criminologica. Ca la spital: medicamentul pentru tratarea bolii se livreaza impreuna cu reteta si cu prospectul. Cat nu e prea tarziu, se impune reinfiintarea Institutului de Criminologie, reabilitarea Criminalisticii si gandirea unei strategii de perspectiva pentru controlarea si diminuarea exportului de criminalitate in Uniunea Europeana. De asemenea, e momentul ca ambasadele noastre sa aduca la cunostinta opiniei publice din Romania actele normative promulgate in tarile membre ale comunitatii europene, aplicabile minoritatilor de pribegi. Numai asa vom fi in masura sa le atacam la instantele europene, in cazul in care ele incalca drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor. Dincolo de orgoliile politice, specialistii autohtoni sunt datori sa conceapa legi viabile, pentru a oferi practicienilor instrumentele de lucru adecvate noului context istoric si politic. Constat cu tristete ca au disparut oamenii de stat, de vreme ce silviotii si berlusconii din "Cizma" ne ataca cu atata inversunare. Nu putem fi considerati pe veci tara "talharilor vestiti si-a hotilor celebri" si, de aceea, ultimele interventii ale presedintelui Basescu si premierului Tariceanu, reparatorii si salutare, trebuie insotite si de masuri concrete, in plan institutional.