Agitatia abia incepe

"Romania se va confrunta cu o criza a creditelor in maximum 5 ani". Acesta nu este exact titlul pe care ati dori sa il cititi in ziar. Şi totusi, este unul dintre pericolele majore pentru economia Romaniei.
L-am ascultat cu sufletul la gura pe guvernatorul Mugur Isarescu. Pentru ca, intr-o economie in care alocarile bugetare se fac din penita, iar veniturile se fac pe baza de vise, e bine sa vezi ca o persoana precum guvernatorul bancii centrale este constienta de riscurile care apar.
Am mai spus asta si o repet: cand in calitate de analist economic atragi atentia asupra riscurilor, cei care sunt "la butoane", obligati prin fisa postului sa minimizeze riscul, se ocupa cu ridiculizarea semnalelor si etichetarea celor care le trag drept "emisari ai apocalipsei" sau "piromani ai preturilor".
Vrem sa recunoastem sau nu, preturile au crescut. Nu vorbesc numai de alimentele de baza (paine, lapte, ulei etc.), dar va marturisesc ca am ramas absolut surprins atunci cand sambata seara am intrat intr-o benzinarie sa cumpar un suc (pentru care acum cateva luni am platit 4,8 lei pentru un litru), iar acum a trebuit sa platesc 7,8 lei.
Ne plac sau nu mesajele guvernatorului, dar trebuie sa tinem seama de ele. Mai ales cand ele sunt explicate in metafore pe care inclusiv semidoctii economici decidenti ar trebui sa le inteleaga: "Nu mai trageti de economie, pentru ca se rupe"; "Traim cu 14% peste posibilitati"; "Devenim tot mai vulnerabili"; "Trebuie sa tinem avionul pe linia de plutire"; "Societatea romaneasca a intrat intr-un discurs social extrem de periculos". Toate aceste mesaje, si multe altele au fost transmise de guvernator, in mai putin de jumatate de ora. Ministrul Finantelor era chiar langa guvernator.
Concret, ce il ingrijoreaza pe domnul Isarescu? Inflatia? Imi pare ca in momentul de fata nu cel mai mult (desi asta este singura tinta a bancii centrale). Ca sa fiu mai corect, nu inflatia pe 2007 il ingrijoreaza cel mai mult, ci ceea ce s-ar putea intampla cu inflatia din 2008 si mai ales din 2009. Imi pare ca BNR s-a resemnat cu ideea ca, daca statistica nu ordonanteaza o rata de cel mult 5%, atunci, ratam tinta de inflatie (ar fi a doua oara in 3 ani). Guvernatorul stie ca riscurile sunt mult mai mari pentru viitor.
"Deficitul comercial - aceasta este problema" - a declarat guvernatorul. Am scris de prin toamna trecuta ca e cel mai periculos lucru care se poate intampla. Pentru ca, asa cum spunea guvernatorul, importurile mai mari decat exporturile arata cu cat traim mai mult peste posibilitati. Sau, cum va spuneam, cat din plusul nostru de consum neacoperit de economii este subventionat de economiile strainilor. Ma intreb retoric: E rau ca acest plus este mare si in crestere continua?
E rau. Pentru ca, asa cum explicam, importatorii se trezesc in contrapartida produselor si serviciilor cu lei. Mai sunt "exportatorii de valuta din alte state". Ei isi aduc economiile aici si le schimba in sume in lei. Ambele categorii investesc aceste sume. Şi vor randamente de doua feluri: mari si foarte mari. Daca le obtin, e totul perfect, isi mai tin banii acasa. Daca nu ii obtin, tipa dupa o bonificare suplimentara. Cateodata o obtin (iar cea mai recenta masura, de majorare a ratei de dobanda de politica monetara pana la 7,5%) arata ca au avut castig investitorii speculativi si nu numai. Cateodata obtin prea putin, si tipa in continuare. Asa s-a intamplat si acum. O majorare a ratei de dobanda scumpeste moneda nationala, e de natura sa intareasca leul (daca dobanda pentru el se majoreaza, creste interesul pentru moneda si automat, pe fondul "raririi" ei, se scumpeste. Asta teoretic. Practic, daca plusul de randament nu este suficient, intarirea "se topeste" foarte rapid. In fapt, dupa decizia de politica monetara de miercuri, exact asa s-a intamplat: leul s-a intarit initial cu aproape 1%, si numai in 24 de ore a revenit la valoarea dinainte de scumpirea lui. Ce ne spune acest lucru? Ca investitorii pe leu vor mai mult. E ca si cand, daca ne inchipuim BNR drept un manager de restaurant, investitorul fiind reprezentat de client, Banca Centrala a adus la masa doar primul fel. Doar ca investitorul are un apetit mare. Şi vrea si felul doi. Daca il primeste, e multumit. Daca nu, mormaie, eventual injura si pleaca.
De ce vor investitorii straini randamente mai mari? Pentru ca, recunoastem sau nu, Romania nu mai e chiar tara in care profitul se obtinea in procente mai mult decat confortabile. Acelasi profit se poate obtine in continuare la noi, dar s-a majorat ceva. Şi anume, riscul. De altfel, chiar domnul guvernator a spus: "Economia romaneasca a dat in ultimii 9 ani maximum posibil. Putem sa mai crestem in urmatorii 9 ani, dar cu politici intelepte". Hopa, ca investitor strain (speculativ sau de portofoliu), eu as intelege asa: perioada profiturilor maxime a trecut. Acum acestea scad. In plus, daca politicile sunt neintelepte (si aici avem o multime), randamentele scad. Şi mi-as pune intrebarea: mai stau? Daca mai primesc ceva in plus... mai stau. Daca nu, plec. Şi depreciez leul. Şi scumpesc importurile. Şi majorez preturile. Şi cresc inflatia. Şi scad puterea de cumparare a romanilor. Şi ce daca? Cam asta mi-as spune... uitandu-ma dupa o alta Romanie, in care sa prevad acelasi traseu.
Ca sa il citez tot pe guvernator, "o miscare de asemenea proportii ar pune economia pe butuci". Ce inseamna acest lucru? Randamente mici sau chiar pierderi, diminuarea majorarilor salariale sau chiar pierderi de locuri de munca. Ceva insa ramane atat la nivel macro, cat si la fiecare dintre noi: datoriile...
Or, e clar: perioada banilor ieftini a trecut. Iar scumpirea banilor nu a condus la scaderea indatorarii. Asta ar fi trebuit sa se intample. Corect? Cand creditul devine mai scump, oamenii ar trebui sa se imprumute mai putin, spune teoria economica. Nu insa si de data asta. Şi am impresia ca agitatia abia incepe. Chiar guvernatorul spunea: "Toate mesajele pe care le-a lansat BNR se refera la o perioada destul de lunga". De acord. Dar aceasta a inceput de ieri.

---

Despre autor: