Despre unii se poate spune ca traiesc prea mult, in sensul ca strica in ultimele decenii de viata tot ce au construit pana a imbaÂtrani. Cel mai activ in media, dintre intelectualii care au fost dovediti ca turnatori fruntasi la Securitate
Despre unii se poate spune ca traiesc prea mult, in sensul ca strica in ultimele decenii de viata tot ce au construit pana a imbaÂtrani. Cel mai activ in media, dintre intelectualii care au fost dovediti ca turnatori fruntasi la Securitate, produce zilnic, intr-un cotidian, cugetari morale, ca si cum ar fi fost daruit de la natura - in felul in care unii se nasc cu patru rinichi - cu doua constiinte. Un var de-al meu, care a facut puscarie impreuna cu Nichifor Crainic, imi povestea cum il umileau gardienii si cum ii umileau prin Crainic si pe ceilalti vestiti intelectuali interbelici din lot. Nichifor Crainic era sclavul stomacului sau. Lasat sa linga in genunchi cazanele cu resturile de fiertura, Nichifor Crainic isi motiva slabiciunea spunand ca se salveaza de la rusine prin lucrul superior al mintii lui. Ca omul superior, nu conteaza ce gandesc ceilalti despre el, e deasupra tuturor si a celor zilnice, prin calitatea spiritului. Mancaul din el voia sa spuna ca avea obligatia de a-si conserva astfel constiinta de mare intelectual, facandu-i pe voie celei de rob al burtii. "Boierul", care a turnat zeci de ani ca delator platit si care astazi, ca nonagenar, ne invata binele si raul, e foarte probabil convins ca e dreptul sau, de om nascut cu doua constiinte, sa se slujeasca de amandoua, dupa imprejurari. Respectul fata de batrani e consecinta faptului ca batranii sunt mai respectuosi cu viata decat atunci cand erau tineri. "Boierul" de nouazeci de ani, inca verde la minte, care continua sa scrie la ziar ca un patriarh iertat de toate pacatele, desi nu e nimic de iertat din ce a facut, fiindca n-a fost silit, fiindca a turnat ca sa parvina, in virtutea convingerilor sale de exceptat, e un exemplu de om care a trait prea mult. Care nu respecta senectutea. Nu c-ar fi fost normal sa moara, ci ca era normal sa-i moara cea de a doua constiinta, de individ caruia natura, facandu-l mai destept, i-a dat si dreptul de a fi abject. Dar abject ca sa poata ajunge sus. El n-a uitat ca a trait doua vieti, una pe fata si alta pe dos, dar e convins ca viata de subteran e pretul pe care era dator sa-l plateasca pentru viata de savant si persoana publica. M-am nimerit candva in imediata vecinatate a "boierului" si trebuie sa recunosc ca m-a coplesit cu majestuoasa lui cordiaÂlitate, de senior al culturii care nu se coboara, ci il ridica pe interlocutor langa jilt. Mai mult, fiind si Ion Iliescu prin preajma, m-a privit cu un subinteles european complice. Pe mine, pentru ca eram un "fost" mic, admitea sa ma urce langa scaunul de "boier national al spiritului", dar pe fostul presedinte, pentru ca era un "fost", in nici un caz.
Despre autor:
