In „Votca-Cola" se aud vocile din underground din Rusia postcomunista.

Prozele tinerei Irina Denejkina vorbesc - cu o franchete socanta si o violenta cuplata cu candoarea si sordidul - despre sex, votca si droguri, despre MTV, McDonald’s si familia Simpson, despre rock’n’roll si Internet, despre Rusia de azi ce se vrea capitalista si o intreaga generatie de adolescenti prinsi in deriva tranzitiei. Personajele au intre 12 si 20 de ani. Indiferenti la tot ce-i inconjoara, copiii dezordinii se joaca de-a v-ati ascunselea, practica violenta pentru a se distra sau pentru a-si croi un drum intr-o Rusie aflata in plina anarhie, care nu le propune nimic, experimenteaza droguri, sex, alcool si discuta. Vorbesc mult, dar niciodata despre familie sau viitor, istorie sau politica. Cuvintele nu au nici un ecou in existenta lor. Isi protejeaza iubirile intr-o lume care nu-i iubeste si inventeaza cintece prea simple pentru vieti deja prea complicate, redate prin imagini violente si crude, de o incredibila verosimilitate.

„Irina este vocea suburbiilor, eroina unei generatii ai carei parinti au ramas orfanii socialismului. Ea a invatat lectia unei variante crude si dure a capitalismului."