Etnia infractorului

Din nou, acte barbare comise de concetateni ai nostri au oripilat opinia publica italiana. Dupa talharii de tot felul (uneori asupra unor personalitati publice), violuri atroce (unul, consumat pe treptele unei biserici), rafuieli intre bande soldate cu omoruri, acum a venit vestea uciderii cu deosebita cruzime a sotiei unui inalt ofiter al marinei militare italiene. Nu sunt probabil singurele crime petrecute in Italia, poate nici cele mai grave, dar ele au in comun faptul ca au fost savarsite de cetateni straini - toti de aceeasi nationalitate.

Pentru opinia publica de oriunde, o crima al carei autor este strain este mult mai scandaloasa decat una similara comisa de un compatriot. Exista in fiecare om o doza de teama fata de strain. Sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat la noi daca sotia unui ofiter roman ar fi fost batuta, violata si ucisa de catre un cetatean - sa zicem - chinez. De fapt, nu e necesar sa facem un efort de imaginatie. Este suficient sa ne intoarcem in 1993, in comuna muresana Hadareni. Atunci, doi oameni s-au certat si unul din ei l-a injunghiat mortal pe celalalt. In mod normal, lucrurile s-ar fi incheiat cu bagarea la puscarie a asasinului. Insa, cum faptasul era tigan, iar victima - roman, totul a degenerat, capatand accente de pogrom impotriva comunitatii de tigani. Sa mai spunem ca a fost nevoie sa se ajunga la CEDO pentru a se obtine o sentinta de despagubire a victimelor agresiunii colective si ca aceasta sentinta nu a fost niciodata pusa in aplicare de autoritatile romane?

Din aceasta perspectiva, reactia dura a autoritatilor italiene, ca si reactia de aversiune generalizata impotriva romanilor (deocamdata, din fericire, rezumata la nivelul verbal) inregistrata la nivelul opiniei publice italiene sunt cu totul de inteles. Lamentarile bazate pe argumentul ca majoritatea romanilor din Italia sunt oameni cumsecade, care isi vad linistiti de munca, sunt inutile. Statistica e seaca: doua treimi dintre cetatenii straini condamnati in Italia sunt romani. Cat despre opinia publica, pentru ea nu conteaza majoritatea: imaginea e data de faptele semnificative, cum ar fi cele enumerate la inceputul articolului.

Presa romana a tinut sa accentueze, ca pe o scuza, faptul ca agresorul era "cetatean roman de origine roma", lucru pe care italienii nu ar avea de unde sa-l stie. Intr-un fel, tocmai acest tip de argumentatie, comun multora dintre noi, este la originea frecventei infractiunilor comise de romanii din strainatate. Pentru ca, aparent cel putin, conationalii nostri aflati in strainatate comit acte reprobabile mai frecvent decat cei ramasi acasa.

In general, emigrarea presupune o carenta de integrare in societatea de origine. Fie ca e vorba de specialisti cu inalta calificare, de oameni saraci plecati sa-si castige o paine mai alba ingrijind un batran sau de cei plecati pur si simplu la furat, la originea deciziei sta, intotdeauna, un dezacord cu starile de lucru de acasa. Imigrantul este, cel mai adesea, un anomic. Anomia nu duce neaparat la infractiune. Anomici au fost, in raport cu valorile societatii romanesti, si Cioran, si Ionesco, si Goma. Dar anomia favorizeaza, predispune la acte antisociale. Pe teren strain, unde controlul social este si mai slab decat in comunitatea de origine, daca este confruntat cu esecul, emigrantul are sanse sporite sa devina un infractor.

Daca e sa vorbim despre neintegrare in societatea romaneasca, atunci nu putem evita situatia tiganilor, poate grupul social cu cele mai mari probleme de integrare. Cauzele acestei situatii sunt multiple: unele vin de departe din istorie, altele ne sunt contemporane. Una ar fi excluziunea - sa ne amintim ca a fost nevoie de o lege ca sa dispara anunturile de tipul "angajez ... - exclus tigani", dar ele au fost in-locuite cu cele cum ar fi "personalul unitatii isi rezerva dreptul de a-si selecta clientela". Ar mai fi vorba despre persistenta stereotipurilor - manifestate chiar in distinctia citata mai sus in legatura cu apartenenta etnica a ucigasului de la Roma. Este un stereotip, pentru ca nu am vazut niciodata formularea "cetateanul X, de etnie romana, a violat..." (si asta nu pentru ca nu s-ar fi intamplat). Celor care mai cred ca tiganii fura, insala si violeaza pentru ca "asa sunt ei" le recomand zguduitorul film documentar al lui Dumitru Budrala, "Blestemul ariciului".

S-au cheltuit o groaza de bani pentru programe destinate integrarii comunitatilor de tigani, avem chiar (inca din 2001) o Strategie a Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei romilor, efectele sunt, din pacate, prea putin vizibile. A ne disculpa pentru ca infractorii nu ar fi romani, ci tigani indica, pe langa o intelegere bolnava a conceptului de cetatenie, o totala lipsa de responsabilitate.
La urma urmelor, daca exista un grad ridicat de anomie in comunitatile de tigani, pentru asta este vinovata intreaga societate romaneasca.

---

Despre autor: