Cunoasteti o imagine mai cumplita ce ilustreaza nimicnicia securistilor decit cea a unei fetite obligate sa-si inceapa zilele cu interogatorii la Securitate?

Pentru cei care au avut vreodata rezerve privind caracterul malefic al Securitatii, de la un capat la altul, dosarul de la CNSAS al Dorinei Diaconescu ar trebui sa devina lectura obligatorie. Pentru cazul prezentat in numarul de vineri de "Cotidianul" epitetul "dramatic" este insuficient. O fetita de clasa a VIII-a, premianta clasei, orfana de tata, fata in fata cu trei securisti, veniti acasa, in lipsa mamei. O mina tremurinda, scotind scrisorile primite de la copii din toata lumea, oferindu-le de bunavoie celor trei. Aceeasi fetita, imbracata in sarafanul bleumarin, incepindu-si zilele cu o coala de hirtie in fata, sub ochii necrutatori ai ofiterilor. Abuzul securistilor, impotriva carora sta ca circumstanta agravanta virsta celei vizate, este doar una dintre fatetele spetei. Cealalta este curajul de neimaginat pentru imensa majoritate a celor care au traversat aceleasi vremuri. Din lecturile, scrisorile si comportamentul unei fetite de clasa a VIII-a razbatea mai multa inversunare impotriva regimului decit poate din toata disidenta "oficiala" la un loc. Nu este vorba de a minimaliza aici meritele in lupta anticomunista ale unor personaje consacrate, ci doar de a plasa la locul cuvenit acest caz, cu nimic mai prejos prin faptul ca el devine cunoscut abia astazi, dupa 37 de ani de la "indosarierea" sa de catre securisti si la 17 ani de la caderea Cortinei de Fier. De fapt, anonimatul acestui act de disidenta il face cu atit mai merituos. Dupa 1989, s-a dovedit ca mai multi dintre cei care aveau imaginea de luptatori impotriva regimului isi construisera disidenta ca pe o campanie de marketing, daca nu cumva in spatele ei ascunsesera si un angajament cu serviciile secrete. Eleva Dorina Datcu arunca insa cele mai groaznice calificative la adresa lui Ceausescu, desfiinta "tezele lui din iulie" si critica politica nimicitoare din domeniul culturii cu zimbetul pe buze, cu inocenta virstei de 15 ani si, in mare parte, cu vocabularul si profunzimea unui om aflat la maturitate. Cu o origine indiscutabil sanatoasa, cu un tata care lucrase chiar la Consiliul de Ministri, ca sofer, copila nu a imitat un comportament din proximitatea sa, ci si l-a "inventat" singura, ca urmare a lecturilor si a muzicii ce mai razbatea din "lumea libera" prin intermediul postului de radio de la Munchen. Mintea ascutita si cunostintele ce depaseau cu mult media unui copil de aceeasi virsta i-au adus insa suspiciunea perpetua a securistilor, care vedeau in ea un adevarat pericol, dat fiind si numarul mare de copii din toata lumea cu care coresponda. Masurile directe impotriva sa -precum interceptarea corespondentei, amenintarile, interogatoriile - nu erau suficiente, ci a fost nevoie de un atac in profunzime. Neadmiterea la facultate a fost cea mai mare lovitura pe care i-o puteau da. A fost, intr-adevar, o cale care nu a dat gres, inabusind profesional un destin promitator. Moral insa, Dorina Diaconescu reprezinta un superlativ. Ea poate fi considerata prototipul disidentei. Ea nu a actionat impotriva regimului constienta de exceptionalitatea faptelor sale, ci, dimpotriva, convinsa fiind ca asta e normalitatea. Din pacate, ca ea au gindit mult prea putini.