Nu isi arata varsta. La 25 octombrie a implinit 81 de ani. Christine Valmy, femeia care i-a invatat pe americani ce este cosmetica, ne vorbeste despre cat de greu i-a fost sa ajunga sa-si vada visul implinit. Viata lui Christine Valmy poate ser
Nu isi arata varsta. La 25 octombrie a implinit 81 de ani. Christine Valmy, femeia care i-a invatat pe americani ce este cosmetica, ne vorbeste despre cat de greu i-a fost sa ajunga sa-si vada visul implinit. Viata lui Christine Valmy poate servi usor drept scenariu pentru un film de la Hollywood. Are toate ingredientele sa obtina un succes la public: speranta, pasiuni, deziluzii, iubire la distanta, impliniri. In cateva cuvinte: visul american. A avut o copilarie cu parinti extrem de severi. Singurul lucru frumos din acea perioada au fost Sarbatorile de Craciun. S-a maritat la 22 de ani, a facut un copil, dar la 29 de ani sotul ei si-a gasit o iubita si a cerut divortul. "Mi-a schimbat viata de la o zi la alta, de unde aveam o viata linistita, cum au milioane de femei pe lumea asta, m-am pomenit divortata. In familia mea eram prima care divortase, era o rusine teribila. In al doilea rand era rusine pentru ca m-a lasat, nu l-am lasat eu, m-a lasat el pe mine. A treia rusine mai relativa e ca m-a lasat pentru o tipa care era destul de urata si avea un ten acneic. Ii spuneam la un moment dat sa se duca sa se trateze pentru ca lumea sa nu spuna ca am cine stie ce cusururi ascunse de m-a lasat pentru asa ceva", isi aminteste doamna Valmy. Dupa ce a divortat a trebuit sa se descurce singura. A intrat la Facultatea de Drept in a€™47. Dupa doi ani s-a intarit sistemul, iar studenta Christine mergea la cursuri cu blanuri, cu voalete. A inceput sa fie luata in discutie la Comitetul Studentesc. Afland, si-a cumparat palton "Partizana" si pantofi cu talpa de lemn: "erau draguti, si m-am dus la facultate imbracata asa, dar degeaba, ca tot nu eram privita cu ochi buni, stiau ca schimbarea e de fatada." PARINTII. Mama ei era o femeie foarte frumoasa, foarte eleganta, foarte cocheta. Semana cu Greta Garbo. "Avea o fire de artista, nu traia pe lumea asta, habar n-avea de ce se intampla, in capul ei era o imaginatie bogata, artista nemaipomenita, picta o frumusete". Doamna Christine Valmy tine minte un episod petrecut la muzeul Luvru. "Mama nu stia ca e observata. Era un birou vechi si mergea asa cu mana pe marginea mobilierului si urmarea toate florile gravate... se vedea cata dragoste era in ea si cat aprecia lucrurile astea". O alta zi, o alta poveste: "Tata era cu musafirii la masa, iar mama a venit sa-i spuna la ureche ca ii trebuie niste bani, bani multi, si el i-a spus sa ia de unde stia ca sunt. Dupa ce au plecat musafirii, tatal meu si-a adus aminte: «Ce ti-au trebuit banii aia?» Ce crezi, zarzavagiul care venea la noi si ne aducea tot ce aveam nevoie i-a spus ca vrea sa isi cumpere o casa si mama mea s-a dus sa ii dea bani de casa. Nu avea nici un pic de simt al realitatii. Un alt exemplu, eram la New York intr-o zi. Era dupa ce am deschis prima scoala, mica, intr-un apartament cu patru camere. In cativa ani, aveam nevoie de spatiu si ma ruÂgam de managerul cladirii sa imi gaseasca inca un apartament acoÂlo. Discutam si apoi am mers cu masina cu mama pe 7Th AveÂnue si in fata era un bloc mare din sticla si maica-mea m-a intrebat: «De ce nu cumperi blocul asta?». Asta e mama mea." INTELIGENTA. Tatal sau era de o desteptaciune mai mult decat normala, insa cu un defect: de cate ori se gandea sa faca ceva, nu facea acel lucru pentru ca isi spunea: "Daca se intampla asa?". De multe ori asta il oprea sa mai faca ceva. "Era foarte muncitor, tatal meu a fost declarant vamal si a fost presedintele Asociatiei Vamesilor din Romania. A facut multi bani. Tatal meu importa masini, intai Skoda, apoi Fiat, iar dupa a€™46 a importat, impreuna cu un evreu, masini din America, Mercury, erau frumoase. Fiind pe jumatate grec lui i se parea ca femeile nu trebuie luate in considerare, cu mine nu a vorbit niciodata despre afaceri. Am venit sa incerc sa recuperez din case, despre care nu am stiut nimic, pentru ca tata nu ne spunea nimic, noi, eu si sora mea, eram cantitate neglijabila. Castiga o casa pe zi, l-am auzit spunand cuiva asta." A avut o padure langa Pucioasa si chiar o casa acolo. De Craciun, de Pasti, in vacanta mare erau acolo. Vara mergeau la mare, la munte si apoi la Pucioasa. "Plecam cu masina incarcata, cu pisica, pana la Arcul de Triumf si tata incepea: «Ce zici, sa plecam azi, sa plecam maine?». Ne intorcea, desfacea masina si plecam a doua zi. Cred ca aveam 7-8 ani si mi-am zis: «Cand am sa fiu mare nu am sa fac niciodata asa ceva!»" FAIMOSUL CURS. Si-a dorit sa intre in diplomatie, dar veniÂsera comunistii, iar ea era fata de neam burghezo-mosieresc. In a€™46, ministrul Sanatatii, celebrul dermatolog Aurel Voinea a tinut un curs in care cosmetica era o ramura a medicinii. S-a inscris la acest curs cu dispensa regala pentru ca nu era majora. A urmat acest curs crezand ca il face pentru sine, pentru ca tatal ei de cand erau mici le spunea ca nu o sa trebuiasca sa munceasca vreodata, nici ele, nici barbatii lor, nici copiii lor, "si nu mi-a dat prin cap ca nu va fi asa." A avut un cabinet cosmetic pe bulevardul Magheru, vizavi de fostul ciÂneÂmatograf Aro. Avea o firma pe care scria "Cristiana Niculescu" pe bleu cu litere aurii, pentru ca maritata o chema Niculescu. Foarte multe evreice erau venite sa invete meserie, pentru ca plecau in Israel si le trebuia o meserie. GRECIA. Cand a parasit Romania, ce alta meserie ar fi putut practica? A plecat cu greu in Grecia, la 36 de ani, cu fata ei si cu parintii, patru persoane care contau numai pe ea. "Am reusit sa plecam spunand ca e intregirea familiei, tatal meu avand fictiv ceva rude acolo. Am inventat o familie, doi frati si o sora pe care am botezat-o Sofia. Am facut cererea si am plecat in a€™60 cu 10 dolari si doua geamantane." Tot timpul a fost nevoita sa o ia de la capat. In Grecia, si-a facut un salon, insa tatal ei, care avea cincizeci si ceva de ani, tot spunea ca pleaca in America. "Asa ca am plecat cu el si am pierdut totul. Toti banii nostri, si eram patru, erau 20 de dolari. Nu cunosteam pe nimeni, nu cunosteam limba..." BARBATII. A avut toata viata de-a face cu femei. "Plus ca nu sunt buna sa fac un barbat sa ma placa. Persoana mea nu ii intereseaza pe barbati. Si cand am fost tanara am avut mari complexe din cauza asta. De exemplu aveam o verisoara blonda, foarte draguta, toata ziua deschidea ochii si radea la toate cele... Mergeam cu ea la mare, eu cu fetita mea, Marina, ea cu fetita ei, si eram pe plaja. Daca erau doi barbati sau doua sute de barbati, toti erau langa Paula. Unul nu era langa mine. Veneam acasa si ma uitam in oglinda, eram draguta, dar nimeni nu se lipea de mine. Deci, nu am avut succes la barbati, am avut parte numai de femei si am fost de trei ori maritata." SOARTA. Era deprimata dupa primul barbat. Trebuia sa cunoasca pe altcineva. Una dintre clientele ei i-a spus ca stie un tip, dupa care a disparut. Cand a revenit, a intrebat-o de acea persoana si i s-a raspuns: "«ma gandesc ca inca esti maritata, poate te impaci», «Ce vorbesti? Imi trebuie un tip, sa ma intrebe: traiesc, mor, nu altceva!». Mi l-a recomandat pe barbatul meu de acum. Cred ca am avut primul blind-date din Romania." S-au intalnit la Capsa. De la inceput i s-a parut curios pentru ca i-a spus la telefon ca va purta un costum gri deschis daca va fi frumos afara si gri inchis daca va fi urat. "Cand ne-am intalnit, nu mi-a placut, dar ne-am intalnit la 7 seara si am stat de vorba pana la 2 dimineata. Masa la care am stat a devenit a noastra." Dupa aceea, a urmat o poveste de amor ca in filme, extrem de puternica si care a durat cinci ani. "In acest timp, acest domn numai de inÂsuÂraÂtoare nu avea chef. Eu voiam sa ma marit, el nici nu se gandea. Intr-o zi, m-am suparat pe el si am facut cerere sa plec din RoÂmaÂnia, nu pleca nici dracua€™ de aici cand am facut eu cererea, dar cum sunt inovatoare si atunci am facut ceva si am plecat. Aveam o clienta foarte fasneata. Avea o multime de prieteni, printre care un tip care era sef la Pasapoarte si ea nu il placea. Am chemat-o si i-am spus ca vreau sa plec si ca o rog sa imi faca faÂvoarea sa se vada cu acel tip." Ca in filme! Se intalnea cu ei in parc, la 12 noaptea. Tatal ei nu a vrut sa plece, insa Christine a amenintat ca se sinucide cu fata ei daca nu vin si ei. Si a depus cererea. Pila nu putea face multe, dar l-a rugat sa ia hartiile ei si sa le puna deasupra. A dat casa cum era, cu mobila, cu argintarie, cu tot ce era, a dat cheile si au plecat. Statea pe Eminescu. Venea lumea sa o intrebe ce a facut de li s-au aprobat actele, pentru ca atunci nu pleca nimeni. In a€™64, sotul ei actual a iesit din RoÂmania si s-a dus in Italia, apoi in Germania. DEZAMAGIRE. "Eu in a€™64 mergeam la Congresul de la Laussanne si i-am spus ca merg acolo si sa ne intalnim la Paris. Cu o saptamana inainte sa plec am primit o scrisoare de la fratele lui, el nu a avut curaj nici macar sa imi scrie, in care sa imi spuna ca el nu poate sa vina, ca e plecat nu stiu unde... adica nu a vrut sa ma vada." S-a suparat asa de rau incat si-a zis ca, daca e sa il vada vreodata pe strada, trece pe trotuarul celalalt si nici buna ziua nu ii va da." In America, tot a incercat sa il scoata din tara si a mers si la Radio Europa Libera. "Seful de acolo era tot un roman, Pascal Valahu, si tot ducandu-ma si tot vorbind, am avut o mica aventura si pana la urma m-am maritat cu el. Dar m-am maritat dupa ce am auzit ca sotul meu actual s-a casatorit in Germania. Am stat asa pana in a€™71, inainte de Craciun." In octombrie a aparut in revista Cosmopolitan, si ca urmare primea foarte multe scrisori. Intr-o zi a gasit o scrisoare pe birou in limba romana. "Era de la perla de barbata-miu, care imi scria ca si cum ne vazuseram cu o zi inainte. Imi povestea ca a facut multi bani, ca e insurat, ca nu e nici multumit, nici nemultumit si ca ar vrea sa ma vada, ca ar vrea sa imi trimita un cadou mie si fiicei mele, Marina, si ca, daca as vrea sa vin in Europa, poate sa imi plateasca biletul. Dupa 12 ani, nesimtire de barbat. Si eu i-am raspuns acelasi lucru: sunt si eu maritata, nici multumita, nici nemultumita, adevarul era ca eram foarte nemultumita, dar nu puteam sa ii spun, si i-am zis ca nu imi trebuie bani si i-am inserat un articol referitor la activitatea mea." OCAZIE. S-a intamplat sa fie un congres in Anglia la care nu voia sa participe, dar pana la urma a luat-o ca pe o oportunitate de a se revedea cu el. I-a propus sa se intalneasca in Franta, la Paris. "Ne-am revazut la 24 ianuarie 1972. A fost o intalnire stranie. Dupa 12 ani, si eu, si el am simtit ca si cum nu am fi fost despartiti nici o zi. Am mers la o cofetarie, eu am intarziat pentru ca m-am certat la telefon cu sotul meu de atunci si cand am ajuns mi-a spus: «ce e mai mult din viata noastra e in spate, daca suntem destepti facem the best cu ce a ramas.» M-a cerut in casatorie si bineÂinÂteles ca nu am crezut. El avea o afacere in Germania, eu aveam afacerea in America... Am plecat, si la cateva saptamani a venit el la New York, si de acolo a plecat in Haiti, pentru ca acolo putea divorta intr-o zi. Eu nu am divortat intr-o zi, pentru ca fostul meu barbat avea unele probleme si am fost sfatuita sa urmez procedura obisnuita. In iunie, cand a iesit divortul meu, ne-am si casatorit." Ceea ce face o poveste este motivul pentru care i-a scris el. A aflat mai tarziu. "Tot timpul ii spunea nevestei sale din Germania cum este Christine, ii explica, ii desena pe servetele ce rochie aveam, iar femeia a devenit curioasa si a angajat o companie de detectivi sa vada ce face si unde este. El nu a stiut, dar a gasit o hartie pe care se afla numele meu si New York. Atat! Scrisoarea a venit pe «Christine Valmy, New York»." Incredibil! Dupa ce s-au caÂsaÂtorit, cinci ani au facut naveta din cauza afacerilor. Ea mergea zece zile la Frankfurt in fiecare luna si el venea zece zile la New York. Cu banii dati pe telefoane in cei cinci ani puteau plati lejer facultatea cuiva. "Asa mi-am gasit trei barbati, de unde eu nu am fost niciodata curtata, nu aveam pretendenti." FEMEIE ACTIVA. "Problema" cea mai mare a vietii sale este ca are o imaginatie neÂmaiÂpoÂmeÂnit de bogata, si astfel ii vin idei pe care le pune in aplicare. Asta ii complica viata asa de mult incat nu are o zi linistita. "Cand voi muri, trebuie sa scrie pe cruce: «Nu a avut o zi linistita in viata ei», iar cumnatul meu spune ca trebuie sa fie adaugat: «dar si-a facut-o cu mana ei». A fost foarte greu, dar eu sunt o persoana optimista si rezistenta. Totdeauna ziceam ca, daca trece un tren peste mine, se strica trenul, dar mi-a facut figura si am facut un infarct acum vreo douazeci si ceva de ani. Am avut impresia ca mi-am gresit eu mie. Ma suparasem, cel mai frumos congres mondial CIDESCO a fost facut de mine in a€™72 la New York si in a€™80 am vrut sa fac al doilea congres la New York, dar atunci s-au intamplat diferite lucruri: eu am fost sef de campanie electorala pentru romani, pentru Reagan-Bush si era treaba de facut. Presedinta internationala CIDESCO era o grecoaica. Ea pur si simplu ma ura. Mi-a pus bete in roate si nu mi-a iesit cum mi-am dorit. M-am suparat asa de rau ca am facut un infarct." In America este implicata in politica, in industria ei de "beauty", in consiliul de administratie la Asociatia de Beauty, in Comitetul Central la Partidul Republican, in sectiunea natioÂnalitatilor, in scoli, in Asociatia Internationala... Este in toate partile. "In a€™72 am fost numita «The Republical Woman of The Year». Sunt republicana, nu pot sa sufar democratii. Aici, in Romania, nu am facut politica pentru ca este o nebunie curata", incheie "mama cosmeticii in America".
Repere In 1965, Christine Valmy a inÂfiÂinÂtat firma Christine Valmy Inc. ce acopera activitatea de ingrijire profesionala in saloane de
frumusete, crearea mai multor linii de produse de tratament cosmeÂtic, dar si a unei linii de echipamente tehnice specializate. In 1966, a deschis la New York prima sa scoala de estetica, maÂchiaj, manichiura, astazi functiÂoÂnand numeroase scoli Christine Valmy in SUA, Canada, Japonia, Romania, India, etc. In ceea ce priveste saloanele de frumusete Christine Valmy, exista peste 30 de astfel de saloane. In 1971, Congresul SUA o elogiaza in Congressional Record pentru crearea unei noi industrii si a unei noi profesii (Skin Care Specialist in SUA). In Romania, ScoaÂla Christine Valmy functioneaza din anul 1991. Legat de schimbarea numelui sau, "mama cosmeticii" povesteste: "Mi l-am schimbat in America. Numele meu, Xantopol, mi l-au schimbat grecii, mi l-au scris greceste, adiÂca Xantopoulou. Cand le spuÂneam ameÂricanilor ca ma cheama Xantopoulou, nimeni nu inÂteÂleÂgea si se plictiseau toti pana ajunÂgeam sa le pronunt tot nuÂmeÂle pe litere. Asa ca mi l-am schimbat." Oboseala? Nu. Mereu in priza "Cand m-am dus in America nu aveam bani, dar mai tarziu mi-am luat o casa la tara si in fiecare week-end aveam musafiri. Ma duceam vineri dupa-masa acolo, sambata si duminica aveam musafiri, iar duminica seara veneam acasa, moarta de oboseala, pentru ca nu aveam o persoana, doua, ci cate 15 invitati. Jucam poker, ceilalti se duceau sa doarma pe la 4-5 dimineata, iar eu stateam sa pregatesc micul-dejun. Veneam duminica seara la New York rupta de oboseala si imi spuneam ca week-end-ul viitor nu voi mai organiza nimic, dar parca aveam un dracusor in mine, cum ma intalneam cu cineva ii lansam invitatia de a veni la tara... Deci imi complicam singura viata, pentru ca puteam sa am un week-end liber. 20 de ani am tinut-o astfel, apoi mi-am luat castel, ca m-am ajuns." mihai.stirbu@jurnalul.ro
Despre autor:
