Violistul Razvan Popovici relateaza cum a reusit sa puna la punct cea de-a doua editie a Festivalului de muzica de camera SoNoRo, cu bunele si relele haosului organizatoric romanesc.

La a doua editie SoNoRo, Razvan Popovici
a facut cunostinta cu „neparolismul" romanesc Provine dintr-o familie de muzicieni bucuresteni si a inceput sa studieze viola din copilarie, impreuna cu tatal sau, Mugur Popovici. A studiat la Salzburg, Paris si Freiburg si a concertat ca solist in numeroase sali si festivaluri internationale. Ca membru al Ansamblului Raro, Razvan Popovici cinta regulat in Europa si Japonia, iar in acelasi timp colaboreaza cu institutii radiofonice precum Radiodifuziunea Bavareza, Südwestdeutscher Rundfunk, RRM sau NHK din Japonia. Primul sau CD, „Songs and Dances of Life", a aparut la Editura Humanitas Multimedia si va fi lansat oficial in cadrul Festivalului SoNoRo, pe 6 noiembrie. Razvan este initiatorul si directorul Festivalului Chiemgauer Musikfrühling din Traunstein (Germania), al seriei de concerte „Pèlerinages" din München si al Festivalului SoNoRo din Bucuresti. Pentru cine nu a fost in Bucuresti la editia de anul trecut poti sa ne spui cum a inceput SoNoRo?

A inceput pur si simplu din dorinta de a crea o lume muzicala, speciala, sa-i spunem asa, prin promovarea muzicii de camera, care, dupa cum spuneam anul trecut, e cea mai intima forma de comunicare muzicala. Totul, fireste, printr-un concept artistic de lumi muzicale, fiecare concert avind un moto propriu, iar artistii si spatiile fiind incorporate in acest concept.

Ii cunosteai deja pe artistii care au participat anul trecut, colaborasesi cu ei?

Anul trecut, da, ii cunosteam pe toti. Mai ales ca la un inceput de genul asta nu poti chema artisti pe care nu-i stii personal, ca e si o problema cu onorariul, evident. Cum sint foarte renumiti cu totii, a fost bine ca eram prieteni.

Cum ai ajuns la o formula de 8 concerte, dublu fata de anul trecut?

S-a dezvoltat mai intii organic, pentru ca spatiile din Bucuresti s-au ivit pe parcursul anului si n-am putut sa refuz nici unul, pe de alta parte, nu puteam rata Sibiul, Capitala Culturala in 2007, pentru ca e un eveniment unic cu care nu ne vom mai intilni prea curind. Pe deasupra, am reusit sa obtinem sponsorizari care ne-au dat o oarecare flexibilitate in organizare.

Si cit de greu ti-a fost sa-i aduci pe artisti, mai ales ca unii dintre ei au calendare foarte incarcate, pe ani intregi chiar?

Nu a fost foarte greu sa-i conving, pentru ca ne intilnim la concerte si cintam impreuna, lumea muzicii e destul de mica si ne cam cunoastem intre noi. In plus, ii atrage Bucurestiul, care-i un loc exotic pentru ei, nu-l cunosc si sint foarte curiosi sa-l descopere. Toti cei care au fost anul trecut si-au manifestat inca de atunci dorinta sa revina, atit de mult le-a placut, iar cei care vin pentru prima data anul acesta fie au vazut fotografii, fie le-am povestit eu, entuziast, ce se intimpla aici, fie sint pur si simplu curiosi sa cunoasca o noua tara.

Care au fost cele mai mari probleme de care te-ai lovit in organizare?

Pe scurt, neparolismul. Neparolismul unor sponsori care ne-au promis finantari si nu s-au tinut de promisiuni, apoi faptul ca, din 8 spatii, cu 4 au fost probleme: doua cladiri n-au fost terminate - una trebuia renovata, cealalta construita. Si sa nu uitam de ultima problema: al treilea concert, „Abenlied - Cintec de seara", programat pe 8 noiembrie la ora 19.00 la Sala Auditorium a Muzeului National de Arta, se va desfasura de la ora 22.00, pentru ca a fost introdus un alt eveniment inaintea concertului nostru, iar asta am aflat-o in ultimul moment, cind aveam deja toate materialele de prezentare tiparite. Totusi, acum ca s-au mai rezolvat problemele, imi dau seama ca am avut un mare noroc sa gasesc alte spatii care sa se preteze la conceptele pe care le creaseram pentru concerte.

Tu esti violist si cinti intr-un ansamblu.

Da, Ansamblul Raro, care e o formatie flexibila, se poate mari sau micsora dupa cum vrem noi. Nucleul e un cvartet cu pian, deci vioara, viola, violoncel si pian. Pianista este Diana Ketler, profesoara la Royal Academy of Music din Londra, plus violoncelistul austriac Bernhard Naoki Hedenborg, directorul artistic al festivalului din Kobe, din Japonia, apoi violonistul Alexander Sitkovetsky. El provine dintr-o familie de mari muzicieni din Moscova - o familie legendara, de altfel, unchiul lui fiind un violonist de talia lui Milstein sau Oistrach, care insa, din pacate, a murit de cancer pe la virsta de 35 de ani, dar Sasa e londonez, a plecat din Moscova pe cind avea 4 ani. Ansamblul l-am infiintat in 2002, iar de atunci sustinem o activitate concertistica internationala, reusind sa devenim ansamblu permanent invitat in diferite festivaluri, printre care si SoNoRo.

Cum se face ca toti sinteti deja implicati in organizarea unor festivaluri?

Multi artisti au vazut ca, in ziua de azi, daca se lasa doar pe mina agentilor, nu pot misca cu adevarat ceva la un nivel spiritual, pentru ca agentii iti programeaza concerte in functie de bani si de diverse aranjamente, insa daca un artist face un festival, atunci are posibilitatea sa creeze cele mai interesante si benefice constelatii muzicale.

Cum e festivalul de care te ocupi tu in Germania?

Este un festival in sud, nu departe de Salzburg, nu departe de Alpi, un orasel idilic de 20.000 de locuitori, insa vin oameni din toata zona, iar in iunie anul acesta a fost cea de-a patra editie.

Si cum e publicul de acolo?

Publicul de acolo se pricepe, sa zicem asa, e un public care stie ce-l asteapta, insa am incercat si acolo aceleasi experimente: sa cream, sa atragem un nou public, iar pe cel existent sa-l facem sa cunoasca si alte lumi muzicale.

Si cum crezi ca o sa fie publicul de aici, mai ales ca SoNoRo vine la mai putin de doua luni dupa „Enescu"?

Pai, publicul de aici si-a facut deja incalzirea, nu? Insa exista feluri si feluri de public, iar SoNoRo, prin componenta sa de experimente urbane, se adreseaza unui segment de public mai tinar si mai curios, sau cel putin asa am observat din experienta editiei de anul trecut.

PARTICIPA LA CONCURS Castiga invitatii (3 x invitatie pentru 2 persoane) la Festivalul International de muzica de camera SoNoRo 2007. Programul complet al Festivalului SoNoRo, pe www.cotidianul.ro/select