Expozitia „Evolutia comunitatilor umane in sudul Transilvaniei" reproduce la scara reala habitatele stramosilor nostri.

Muzeul de Istorie al Capitalei Culturale Europene a devenit o „masina a timpului" printr-o expozitie unica in Romania. In noua sali ale Casei Altemberger, vizitatorii pot descoperi viata locuitorilor din Transilvania incepind cu paleoliticul si pina in Evul Mediu. Rigoarea stiintifica nu lipseste, dar forma pe care o imbraca e una accesibila tuturor vizitatorilor, indiferent de virsta.

„Am dorit sa acoperim intreaga istorie a habitatului din Transilvania, dar creind clisee ca mod de expunere. Totul e reconstituit pe baza unor realitati din teren, iar majoritatea exponatelor au fost descoperite in Transilvania", spune Sabin Adrian Luca, directorul Muzeului National Brukenthal, care include si Muzeul de Istorie.

Sala care deschide circuitul expozitional transpune vizitatorul direct in perioada paleoliticului in care un habitat de pestera ilustreaza adapostul uman ca spatiu domestic, de vinatoare si cadru sacru. Oamenii paleoliticului care apar sint prezentati in marime naturala prelucrind pielea unui „ursus spaeleus", animalul specific acelei perioade, in timp ce picturile rupestre reproduc peretii pesterii Lascaux din Franta.

Un bordei Startevo-Cris, un atelier de cioplit piatra si o locuinta de suprafata din aria culturii Vinta reconstituie citeva elemente de viata neolitica, in timp ce un atelier de olar si un complex de locuire, ambele apartinind culturii Petresti, redau farmecul erei eneolitice in cea de-a treia incapere.

Cultura dacica este prezentata folosindu-se materialele arheologice descoperite mai ales in cetatea de la Tilisca-Catanas. Viata de zi cu zi este redata in expozitie prin reconstituirea unei locuinte si a unui atelier de fierar dac, precum si a unui turn-locuinta, care reflecta aspecte de traditie militara specifice dacilor. Mormintul unui nobil dac incinerat este si el prezentat cu toate obiectele ceremoniale.

„Ne-am propus sa prezentam reconstituirea unui sanctuar dacic, vizitatorii trecind liberi prin acesta. Aici sint expuse trei vase dacice de dimensiuni medii, iar pe pereti sint prezentate citeva panouri cu imagini ale unor sanctuare dacice descoperite in sudul Transilvaniei", descriu reprezentantii muzeului cea de-a sasea sala amenajata. Spatiul de trecere spre sala urmatoare este mobilat cu citeva vitrine in care se etaleaza piese descoperite in asezari dacice (in speta Tilisca), dar de factura romana.

Dupa reproducerea unei „villa rustica", ultima sala a expozitiei transpune vizitatorul in interiorul unui camin medieval, mobilat cu semineu, blazoane, stilp central si bovindou, acest spatiu final reprezentind un cadru expozitional de exceptie.

Montarea expozitiei a durat aproape o luna, timp in care o firma specializata in astfel de decoruri a pus in aplicare documentarea muzeologilor. Cu exceptia ultimei sali, reconstituirile sint protejate de pereti din poliester, iar sursele de iluminat sint ascunse. La intrarea in fiecare sala, pe ecrane LCD sint oferite informatii referitoare la perioadele prezentate, la exponate si la descoperirile arheologice folosite.