Sint multe chestiuni minore care atrag dupa ele „stricarea imaginii Romaniei" in Italia.

Mai intii, as vrea sa precizez ca mi se pare indecent sa vorbim imediat despre „imagine" cind o femeie a fost violata si omorita. Si as mai aminti ca nu cred in teoria conform careia cauze etnice sau sociale ar provoca nemijlocit crima sau infractiunea. As vrea doar sa enumar un lant al slabiciunilor romanesti exportate peste hotare. Un lant compus din chestii minore, care ni se par niste prostii pe aici si care pleaca de linga noi.

Bandele de infractori marunti functioneaza nestingherite in centrul Bucurestiului, sub ochii corupti ai politistilor. Se fura din buzunare in autobuze sub privirile cetatenilor care si-au pierdut curajul si increderea. Discriminarea tiganilor. Acceptarea senina a unor mari conflicte intre traditii care presupun casatorii intre minori, privarea de drepturi sau de libertate si legea statului roman. Exilarea tiganilor intr-o atmosfera exotica de simpatica toleranta amestecata cu ura fara limite. Toata lumea se mira de indecenta caselor-castel care strica peisajul in mari orase ale Romaniei. Nimeni nu chestioneaza spagile si coruptia care au generat astfel de aberatii. Coruptia n-are rasa, are grade de nesimtire si o capacitate rara de a salbatici comunitatile.

Romancele accepta spasite faptul ca, atunci cind merg singure pe strada, trebuie sa se gaseasca un detasament bun de barbati care tin sa marcheze teritoriul cu fantezii, vorbe grele sau agresiuni fizice de diverse grade. Furtul minor si agresiunea sint inconveniente pe care trebuie sa le accepti, nimeni nu se mai indigneaza. Pierderea completa a respectului pentru reguli. Par toate nimicuri si sint tratate ca atare. In realitate, toate salbaticesc, toate ne fac sa fim normali numai cu mari eforturi.

In Roma a avut loc o crima groaznica. Cel care a comis-o raspunde individual. Cei din „comunitate", adica muncitorii onesti din Italia si cei ramasi in Romania, raspund indirect pentru faptele acelui nenorocit. Si, cumva, raspund pentru raul pe care il comit sau accepta ei insisi: de la discriminare la aberatii politicienesti despre „imagine", de la coruptie grava la acceptarea anormalului ca norma.