Pericolele suspendarii Tratatului privind Fortele Armate Conventionale in Europa (CFE)

De la incheierea Razboiului Rece, Europa si-a redobandit treptat capacitatea de a-si fauri singura destinul. Uniunea Europeana a avut o contributie esentiala la securitatea pe continent. Ea si-a creat mijloacele care ii permit sa contribuie si dincolo de frontierele sale la securitatea internationala. In acelasi timp, ea se straduieste sa-si promoveze atat propriile interese de securitate, cat si propriile valori. De la incheierea Razboiului Rece, provocarile carora trebuie sa le faca fata Uniunea Europeana si statele membre s-au modificat. Pe buna dreptate, "Strategia europeana de securitate", adoptata de UE in 2003, identifica patru amenintari strategice la adresa europenilor: terorismul, proliferarea armelor de distrugere in masa, conflictele regionale si esuarea statelor. In politica europeana de securitate si de aparare am inregistrat progrese substantiale in ultimii zece ani. Pe acest drum vom continua sa pasim si in viitor, cu o prioritate: consolidarea capacitatilor europene.
Cu toate acestea, n-ar trebui sa subestimam importanta controlului armamentelor conventionale si a relatiilor dintre state. Din acest considerent, intentia anuntata de Rusia de a suspenda Tratatul privind Fortele Conventionale din Europa (CFE) este un motiv de ingrijorare pentru noi. O erodare a Tratatului CFE risca sa provoace noi curse ale inarmarii si sa creeze noi linii de confruntatie.
"Carta de la Paris pentru o noua Europa", adoptata de Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa in noiembrie 1990, conturase o viziune ce si-a pastrat valabilitatea si dupa saptesprezece ani: democratie, stat de drept, libertate de exprimare, apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale intr-o Europa constituita din state cu drepturi egale. In domeniul securitatii, Carta formuleaza o pozitie decisiva: securitatea in Europa este indivizibila, iar securitatea fiecarui stat european este indisolubil legata de securitatea tuturor celorlalte state europene.
Tratatul CFE, care-si trage seva direct din aceasta viziune, a initiat cel mai important proces de dezarmare voluntara si controlata a fortelor conventionale din istorie. Tratatul CFE a reusit sa implineasca toate asteptarile, el fiind pana astazi o ancora a stabilitatii pentru securitatea europeana.
Numerosi comentatori agita astazi spectrul unui nou Razboi Rece. O intoarcere la vechile scheme de conflict, pe care le credeam depasite, ar trebui evitata. Dar pentru aceasta este nevoie ca toate partile sa dea dovada de flexibilitate - astazi, ca si cu aproape doua decenii in urma. Suspendarea Tratatului CFE, anuntata de presedintele Putin sa produca efecte pe 12 decembrie, ar putea insemna sfarsitul acestui tratat. Perdante ar fi toate statele continentului. Din acest motiv facem un apel la Guvernul Rusiei sa renunte la suspendarea anuntata si sa paseasca pe calea negocierilor pentru a-si apara interesele sale legitime. Din acest considerent salutam dialogul care are loc in prezent intre Statele Unite si Rusia pe aceasta tema.
Germania si Franta au luat o initiativa comuna ce vizeaza pastrarea Tratatului CFE. Prin organizarea a doua intalniri care sa reuneasca toate statele contractante, precum si tarile baltice si Slovenia, ele urmaresc realizarea obiectivului lor, si anume intrarea rapida in vigoare a Conventiei de adaptare a Tratatului CFE semnate la Istanbul in 1999. Aceasta conventie adapteaza tratatul la noile realitati de politica de securitate, aparute dupa incheierea Razboiului Rece. In acelasi timp, ne asteptam ca obligatiile asumate in 1999, tot la Istanbul, sa fie indeplinite, indeosebi cele legate de retragerea fortelor armate rusesti din Georgia si Republica Moldova.
Nu toate problemele enuntate acum isi vor putea gasi o rezolvare satisfacatoare intr-un timp scurt. De aceea este cu atat mai important ca toate partile implicate sa ajunga la o intelegere de principiu cu privire la faptul ca drumul spre noi adaptari ale tratatului trebuie sa ramana deschis, chiar si dupa intrarea in vigoare a tratatului adaptat. Europa a profitat mai mult ca oricine de pe urma caderii Zidului Berlinului si a noului mediu de securitate creat pe baza cooperarii. Ori de cate ori perenitatea mediului de securitate va fi pusa sub semnul intrebarii tine de noi sa insistam necontenit asupra faptului ca doar cooperarea in Europa garanteaza stabilitatea si securitatea pentru toti.
Securitatea europeana se inscrie insa intr-un cadru mai larg al securitatii internationale. Va trebui sa lucram cu hotarare si in viitor, pentru ca spiritul de cooperare si de respect fata de angajamentele asumate, care ne anima pe noi in Europa, sa prevaleze si in alte parti ale lumii, fie ca este vorba de tratate bilaterale sau multilaterale. Va trebui sa lansam la nivel global dialogul privind politica in domeniul controlului armamentelor.
In domeniul armelor nucleare, viitorul marilor acorduri ruso-americane privind controlul armamentelor (START, FNI) nu va putea fi supus consideratiilor de moment fara a influenta aceste acorduri in mod negativ. In ceea ce priveste apararea antiracheta, ne dorim ca discutiile bilaterale referitoare la acest subiect sa continue atat cu Statele Unite, cat si cu Rusia, precum si intre Rusia si Statele Unite. In acest sens trebuie sa punem in evidenta o abordare bazata pe cooperare si sa raspundem la o veritabila amenintare: proliferarea rachetelor balistice.
Din 1992, Consiliul de Securitate al ONU s-a angajat sa actioneze fata de proliferarea armelor de distrugere in masa. Acest angajament a fost reafirmat si extins in 2004 si asupra proliferarii vectorilor. "Strategia europeana impotriva proliferarii armelor de distrugere in masa", adoptata de catre Consiliul European o data cu "Strategia europeana de securitate" in decembrie 2003, marcheaza importanta deosebita pe care Uniunea Europeana o acorda eforturilor de a contracara proliferarea acestor arme. In acest cadru se inscrie demersul nostru in dosarul iranian al energiei nucleare: obiectivul nostru este acela de a se ajunge la o solutionare negociata a actualei crize.
Actiunea noastra conjugata impotriva proliferarii consta, pe de-o parte, intr-un raspuns la crizele acestei proliferari, iar pe de alta parte, in consolidarea regimului multilateral si echilibrat al neproliferarii nucleare. Vrem, deci, sa actionam inca de astazi, pentru a face din Conferinta de verificare a Tratatului de neproliferare, din 2010, un succes. Sa acceptam, in consecinta, impreuna provocarile si sa ne lasam condusi de principiile care si-au pus amprenta asupra dezvoltarii Europei si a afirmarii ei progresive pe arena internationala - dialogul, cooperarea si perseverenta.
Frank-Walter Steinmeier
Bernard Kouchner
Frank-Walter Steinmeier este ministrul de Externe al Republicii Federale Germania.
Bernard Kouchner este ministrul de Externe al Republicii Franceze.

---

Despre autor: