SCRIITORL DE LA PAGINA 3
In casa padurarului, revolutia, partidele, guvernarea si raportul leu-euro sunt lucruri fara sens care se intampla departe, la Bucuresti. Si la televizor. Or fi sau nu adevarate, pe cine sa intereseze in padure? Nevasta padurarului se uita la seriale, baiatul numai la filme cu batai, iar padurarul se uita la nevasta-sa si la fiu-sau cat de prosti pot sa fie ca-si strica ochii la televizor. De doua, trei ori in zi padurarul iese sa-i previna pe taranii care fura lemne sa fure cu grija, sa se fereasca unii de altii si, mai ales, de cei care-si baga nasul in treburile lor. Iar daca da peste vreo muiere care culege ciuperci, sa-i sara pe la spate si sa-i spuna "Stai, fa, asa, ca doar nu te omor".


Toate femeile care umbla dupa ciuperci cunosc obiceiul padurarului. Dar de ce l-ar reclama? Cate nu se intampla in padure! Si apoi, e barbat in putere, urat nu-i si s-o fi saturat si el de grasa de nevasta-sa.


Cand e anuntat de inspectorul sef c-o sa-i vina oaspeti, padurarul lasa usile si ferestrele deschise cateva zile la odaile din fata, sa iasa mirosul de statut si de igrasie. In casa padurarului, bucataria e totul. E mare cat un grajd si-n ea dorm, mananca si trebaluiesc toti. Pe padurar, oaspetii inspectorului nu-l deranjeaza, atata doar ca, dupa ce se plictisesc o zi, doua in odaile lor reci si jilave, dau navala in bucatarie. Pana sa plece la casele lor, la Bucuresti, nu mai contenesc cu palavrageala. Doma€™le, ce incapatoare! Ce placut e sa te intinzi pe o lavita! Ce frumos miroase sunca uscata spanzurata de grinzi! Ce bun e porumbul copt pe plita! Ce gustoasa e ciorba fiarta cu lemne! Si alte prostii, la care padurarul nu ia niciodata aminte, fiindca or sa se duca si ultimii straini asa cum au venit, iar el o sa poata sa traga in sfarsit un somn bun, cand vine stors de vlaga de la ciupercarese. Unde-s boierii?, intreaba padurarul. De obicei, ii vede invartindu-se in jurul plitei incinse, mare cat un pat dublu, ba gustand din ciorbe, ba facand niste omlete uriase din ouale pe care gainile le cuibaresc peste tot. Unde-s, ba, damblagiule, boierii?, repeta intrebarea padurarul. Dupa ciuperci, tata, se, matali nu stii?!, raspunde mormait baiatul.


Intr-un tarziu, boierii vin cu ciupercile din padure si incing plita. Padurarul se uita cu mare lene la ciupercile lor, la cateva priveste mai mult, ca si cum le vede pentru prima oara, dar nu zice nimic. Ciuperci vor, ciuperci sa bage-n ei!


Dupa ce se indoapa cu ciuperci, boierii devin livizi si se reped in padure, sa vomite. Padurarul motaie cu mana sub cap pe lavita si deschide cu adevarat ochii doar cand fiu-su da buzna in bucatarie zbierand: Ba, tata, boierii borasc. Daa€™ borasc rau, sa stii matali. Padurarul se ridica in fund, ca unul care i-ar fi putut preveni, dar n-a facut-o fiindca boieri-s capatanosi. Au tot felul de carti cu ciuperci, se dau mari cu priceperea lor, iar cand le intra in cap sa faca o tampenie, apoi o fac. De un singur lucru vrea sa se asigure padurarul, ca borasc toti. Ia, spune, ma blegule, borasc tati? Tati, confirma speriat baiatul. Padurarul se intinde pe cerga lui si adoarme. Cand borasc tati, daa€™ tati, ii di ghini.