Impietatea

Am participat acum doua saptamani la o dezbatere organizata de INMER asupra psihiatriei ca instrument de represiune folosit de catre regimul comunist impotriva celor care se opuneau politicii sale. Am mai avut prilejul sa scriu despre respectiva dezbatere care i-a interesat pe multi, a avut o insemnata participare, onorata de prezenta medicului Ion Vianu. Dar in cele scrise anterior nu am amintit un fapt extrem de important, care poate la o adica sa para un simplu detaliu, dar care, dupa parerea mea, are dreptul sa se bucure de mai multa cinste din partea noastra. Despre ce este vorba?
La un moment dat, pe durata luarii sale de cuvant, dl Gabriel Andreescu, la randul sau aflat in 1989 in pericolul unei internari intr-un spital de pshiatrie pentru "a i se scoate gargaunii din cap", a inceput sa vorbeasca despre persecutiile la care in anii 80 a fost supus... "guru", Gregorian Bivolaru. Putin mai inainte se referise la exemplul dlui Vasile Paraschiv, prezent de altminteri in sala, care a suferit enorm din cauza represiunii psihiatrice, fiind, asa cum se stie, una din victimele marcante ale acelor ani, putand fi asezat fara a gresi alaturi de marii protestatari romani, Paul Goma si Doina Cornea. Ei bine, desi eram obosit, fiind seara si aflandu-ma dupa o zi de munca, alaturarea facuta m-a surprins extrem de neplacut. Am tresarit si m-am pomenit aruncat undeva departe, in haos si confuzie. Adica, oameni buni, stati sa gandim putin, oare nu avem aici de-a face cu o grava impietate? A-l pune pe Vasile Paraschiv, un adevarat disident care a patimit enorm pentru curajul si demnitatea sa, alaturi de un personaj ca Gregorian Bivolaru ale carui abordari yoghine, asa cum se stie, sunt de un tip, eufemistic spus, special, reprezinta tocmai asa ceva. Asistam aici la ceea ce tot cu alt prilej numeam perfidia analogiilor formale. Cu alte cuvinte, fiindca amandoi au avut de suferit in timpul regimului Ceausescu, e vorba de Bivolaru si Paraschiv, amandoi trebuie socotiti disidenti, contestatari si deci nu se deosebesc prin nimic. Nimic insa nu mi se poate parea mai inexact.
Dl Gabriel Andreescu a fost in timpul regimului Ceausescu un disident autentic, un om care a refuzat din capul locului dictatura si a vazut in totalitarism cel mai mare pericol care distruge fiinta omeneasca. Numai ca pe langa atitudinea ferm si nobil antitotalitara mai trebuie sa fim inzestrati si cu un simt al discernamantului.
Cu alte cuvinte trebuie sa discernem intre ce este Vasile Paraschiv si ce este Gregorian Bivolaru. Una este asadar sa-l aperi pe om pentru a i se respecta drepturile fundamentale care sunt de sorginte crestina si alta este sa-l aperi pe om fiindca iarasi, eufemistic spus, e mai ciudat decat altii. Sunteti de acord cu mine, dl Gabriel Andreescu?

---

Despre autor: