Desi in jurul nostru se petrec multe, zi de zi, dominanta, din ce in ce mai agresiva a peisajului ce ne inconjoara, incepe sa devina tot mai evidenta: s-a deschis sezonul electoral de mangaiat pe crestet. Iar acest sezon e caracterizat si printr-un fenomen de-a dreptul ecologic: disparitia licuricilor.


Tratat pana mai ieri cu dispret, ca o creatura hiperomnivora capabila sa inghita orice, alegatorul a devenit dintr-o data o persoana cu nume, prenume, personalitate, probleme, inteligenta si demnitate. Politicianul cuprins de febra campaniei nu mai jura nici pe Biblie si nici pe Constitutie. Jura cu mana pe capul de locuitor.

" Sa nu ne inchipuim ca electoratul e format din prosti".

"Sa nu credem ca alegatorii nu vor sesiza..."

"Sa nu avem impresia ca romanii nu vor sanctiona..."


Deschideti televizorul pe alte posturi decat cele muzicale sau sportive. Deschideti ziarele la alte pagini decat cea de-a cincea. Acestea sunt propozitiile care se aud sau se citesc tot mai mult.


Aparent, e o forma de respect. De fapt, avem de a face cu o culme perversa a dispretului manifestat vreme de trei ani fata de public. Alegatorul e chemat brusc sa constate, inteligent, ca omul care vorbeste - si numai el- are dreptate. Ca merita un vot. Evident, pe langa deferenta si laude implicite, electoratul primeste si concluziile in plic. Pentru ca omul de pe strada nu are timp pentru sofisticarii, politicianul trebuie sa asigure servicii all inclusive.


Din pacate, dupa invocatiile rituale, mai sus pomenite, nu urmeaza nimic. Nicio demonstratie. Nicio pledoarie consistenta. Stim de la bun inceput ce trebuie sa ne indigneze, ce trebuie sa sanctionam sau sa sesizam. Campania e scurta si nu e timp pentru argumente.


"Sa nu ne inchipuim ca populatia se va lasa inselata de propunerea guvernamentala de vot uninominal", ne spune, de pilda, Traian Basescu. Punct. Nu urmeaza nicio argumentare. Sistemul propus de guvern e unul posibil si chiar aplicat in niste tari din lume.  El nu e, de fapt, al guvernului. A fost aprobat de majoritatea partidelor si propus de societatea civila. In ce consta inselatoria? Nu ar trebui, mai degraba, o discutie despre adecvarea unui sistem electoral sau altul la nevoile noastre de azi? La momentul politic si social in care ne aflam?


E asa doar in teorie. Vanatorii de licurici isi propaga interesele mimand respectul fata de inteligenta unui electorat caruia nu se straduie sa-i explice nimic. Oare acelasi electorat nu a sesizat scandalul care tine loc, de trei ani, unei guvernari adevarate? Fabrica de dosare caraghioase care tine loc de justitie? Absenta oricarei dezbateri despre integrarea europeana chiar si acum, in campania pentru alegeri europene?


Ori de cate ori au pus la cale miscari abrupte si lipsite de continut, cei care conduc astazi au avut in vedere imaginea alegatorului usor de dus cu vorba. Acum, cand invoca "romanul" istet si atent, o fac, in realitate,  cu gandul la licuricii, din ce in ce mai greu de gasit si de abordat.