In urma cu doua saptamani, cand Tudor Chiuariu a anuntat ca va inainta la Cotroceni cererea de revocare din functie a lui Doru Tulus, seful Sectiei a II-a a DNA, eram convins ca Traian Basescu o va accepta. Pe ce ma bazam? Pe o trasatura care ma impresionase mult timp la Traian Basescu. Pe langa alte noutati aduse in politica (umanizarea prin democratizarea sefiilor, imprevizibilitatea, sinceritatea sau macar comedia sinceritatii), Traian Basescu m-a surprins printr-o trasatura pe care o intalnisem destul de rar la oamenii nostri postdecembristi: orgoliul de a arata ca nu depinde de nimeni. Ca presedinte debutase in aceasta ipostaza sustinand in dese randuri ca nu va face curte presei, dar mai ales liderilor de opinie. Aveam in memorie scena de la Clubul Roman de Presa (povestita de cineva, eu nu fac parte din onorabila institutie) cand baronii media i-au spus unui presedinte fara sa sovaie: noi v-am pus presedinte, noi va dam jos! Forta presei obligase multi politicieni - sefi de partide, premieri, ministri, presedinti - sa faca curte liderilor de opinie  chiar si cand acestia ii injurasera si, mai grav, sa sustina ca tin cont de ceea ce  se scria despre ei. Din primele saptamani de mandat, Traian Basescu a anuntat ca domnia sa nu se va complace in aceasta ipocrizie. Daca ajunge la concluzia ca presa greseste, o va spune deschis. Daca nu suporta un lider de opinie, nu va incerca sa-l curteze pentru a-i castiga bunavointa.


Prin vara lui 2005, Florian Anghelescu, sotul unei consiliere de la Cotroceni si unul dintre sponsorii campaniei electorale a lui Traian Basescu, a inceput sa spuna in dreapta si-n stinga ca e protejat de presedinte. Sub semnul acestei vointe de a dovedi ca e independent, Traian Basescu l-a atacat public si a cerut nevestei sa plece de la Cotroceni. Ori de cate ori venea vorba de Partidul Democrat, Traian Basescu tinea sa precizeze ca nu depinde de acest partid si, mai mult, nu sovaia sa-i critice unele prestatii. Prin astfel de miscari, Traian Basescu atinsese o ipostaza ce putea fi invidiata de orice politician: putea-i sa-l urasti, dar nu puteai sa-l dispretuiesti. Parea facut dintr-un altfel de aluat decat politicianul roman tipic, dominat de stradania de a incheia negustorii in dreapta si-n stanga pentru a supravietui.


Raportul CSM, masiv mediatizat, reusise sa faca din Doru Tulus prototipul oportunistului absolut. Dezvaluirile privind indeplinirea comenzilor politice, a erorilor de Gaga in materie de profesie, facusera din Doru Tulus un substantiv comun: tulusul, sluga care face treburile murdare ale Stapanului, gata insa sa-l tradeze la primul semn ca s-ar clatina. Mult mai grav, Doru Tulus isi crease imaginea nefasta de om al lui Traian Basescu. Astfel ca dosarele instrumentate de el apareau opiniei publice drept indeplinirea unor comenzi politice. Se contura pericolul ca Traian Basescu sa fie identificat drept un protector al lui Doru Tulus, asumandu-si astfel o mare parte din imaginea catastrofala a acestuia. Lui Traian Basescu i se oferea prilejul nesperat de a dovedi romanilor ca n-are nici o legatura cu Doru Tulus. Ii dicta o asemenea reactie nu numai nevoia ca anchetele DNA sa nu mai poata fi acuzate de partizanat politic, dar si imaginea sa de om care nu depinde de nimeni. Sub semnul a ceea ce stiam despre vointa lui Traian Basescu de a dovedi ca nu depinde de nimeni, ma asteptam sa accepte revocarea.  Traian Basescu s-a opus public revocarii lui Doru Tulus. Ba chiar, intr-un interviu la tv, i-a inaltat osanale aratand clar ca e omul sau. De ce a facut-o? Atat inainte cat si dupa Referendum, am scris ca suspendarea va fi un examen al vietii pentru Traian Basescu. Pentru a ramane presedinte, domnia sa a beneficiat de banii unor oameni de afaceri, de sprijinul mediatic al unor moguli de presa, de complicitatea unor oameni din Servicii, de sprijinul logistic al PD. Cunoscand cat de sacali sunt cei la care apelase Traian Basescu sau care se oferisera sa-l ajute, ma intrebam care va fi pretul pe care va trebui sa-l plateasca presedintele. Si raspunsul n-a intarziat sa apara.


Traian Basescu n-a mai dat in dreapta si-n stanga in ce priveste mogulii media. Pe urma a inceput sa-i menajeze, ba chiar sa-i si laude. Cand au inceput sa curga dezvaluirile despre coruptia unor afaceristi care-si legasera numele de a-l sau n-a scos un cuvant. Se vedea limpede ca-l au la mana. Daca mai inainte sustinea ca, la o adica, are de ce sa critice PD, acum si-a declarat legatura solida cu PD. A ajuns pana acolo in dependenta de liderii PD, incat s-a apucat sa-i infatiseze pe unii dintre ei ca fiind deasupra oricarei suspiciuni in materie de coruptie. Dupa nefericita experienta a suspendarii, Traian Basescu a realizat ca nu poate supravietui in fruntea bucatelor fara sprijinul altora. Inclusiv a tulusilor. Fara s-o declare inca, Traian Basescu a fost invins de Structuri. De cele mafiote, desigur.