Fericirea e atunci cand nu mai ai nici un dinte, dar cu cleiul, care tocmai s-a pus in vanzare, nici la autopsie nu-ti mai dezlipeste proteza. Fericirea e atunci cand stai degeaba pe un santier, iar baiatul pe care l-ai trimis dupa cuie vine cu o sti
Fericirea e atunci cand nu mai ai nici un dinte, dar cu cleiul, care tocmai s-a pus in vanzare, nici la autopsie nu-ti mai dezlipeste proteza. Fericirea e atunci cand stai degeaba pe un santier, iar baiatul pe care l-ai trimis dupa cuie vine cu o sticla de coniac. Fericirea e cand faci matreata si-n nas, dar scapi de ea cu un sampon iesit de curand pe piata. Fericirea e cand platesti o pensie privata la o suta de banci, iar peste treizeci de ani doar una dintre ele nu da faliment. Fericirea e atunci cand 99 de banci dau faliment, dar cu noul detergent din comert se scot 99 de pete.


Fericirea e sa apari in reclama unui mediament pentru prostata, impreuna cu sotia, fericita ca ea n-are prostata. Fericirea e sa te speli pe dinti cu o pasta care s-ar putea sa ajute prevenirea cariilor. Cand sunt prevenite ca s-ar putea sa aiba de-a face cu pasta de dinti si mai ajutatoare ca precedenta, cariile se duc buluc la alti dinti. Fericirea e sa-ti vezi copiii band sucuri cu E-uri, mancand biscuiti cu glutamati si rontaind cartofi prajiti in uleiuri de porumb concerigen transformat genetic. Fericirea e in toate reclamele, in spoturile publicitare de la toate televiziunile si in paginile presei. In reclame, toata lumea e fericita fiindca fericirea din reclame e platita.


Pentru marea majoritate a romanilor, fericirea e sa aiba ce manca, un acoperis deasupra capului si sa le fie copiii sanatosi. Pentru marea majoritate a romanilor viata e gri. O fata de masa de un alb absolut, obtinut cu un nou detergent, mai ieftin decat detergentii scumpi, dar mai scump decat painea de fiecare zi, e o fata de masa murdara. Cand totul e murdar, vechi si statut, albul absolut nu e o provocare, e o jignire. E o pata de perfectiune intr-o nesfarsire cenusie.


E normal ca in reclame si in filmele publicitare, femeile, barbatii si copiii sa fie fericiti. Toti sunt tineri, frumosi, bine spalati si parfumati, iar singura lor grija e sa cumpere. Nu conteaza ce, numai sa nu se opreasca din cumparat. In reclame, fericirea se cumpara de la magazin. Cu cat cumperi mai mult, cu atat paradisul e mai accesibil.


Fericirea se vinde la metru, la kilogram si la bucata. Fericirea din reclame nu e un sentiment, e o cantitate. Cine are doua masini e mai fericit decat cel care are numai una. Cine are trei masini e mai fericit decat cel care are numai doua. Pentru oamenii care traiesc fericiti exact ca-n panourile publicitare si in spoturile tv, chiar si moartea poate fi o fericire. Cu conditia sa mori cu 250 km la ora intr-o masina scumpa plina cu prieteni.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.