Cea mai recenta traducere in romana a unei carti de Sarah Dunant este o minienciclopedie a Florentei secolului XVI, din care se dezvolta intrigi politice si cronica unei povesti de dragoste.

Florenta secolului XVI redevine subiect de film,
cartea lui Dunant fiind in curs de ecranizare „Nasterea lui Venus", roman aparut de curind la Editura Humanitas, in colectia Raftul Denisei, este o combinatie incitanta de thriller si roman istoric, fundal pe care se desfasoara povestea educatiei sentimentale a Alessandrei Cecchi, in superstitioasa si stralucitoarea Florenta a secolului XVI. Viziunea feminina si discret feminista a cartii captiveaza inca de la inceput, cind cititorul afla de moartea misterioasa a unei calugarite, tatuata pe corp cu un sarpe ce ii strabatea trupul si se termina in dreptul sexului. Nu este de mirare ca amatorul de lectura va fi stirnit, dupa aceasta prima scena, sa patrunda in secretele testamentului lasat de maica Lucrezia, fosta Alessandra Cecchi. Meritul lui Sarah Dunant este de a fi redat un capitol din viata Florentei, exclusiv din perspectiva unei tinere neobisnuit de educate pentru vremea sa, intr-o maniera narativa care imbina ironia muscatoare, detalii reusite despre caracterul vreunui personaj, dar si remarce pertinente despre politica epocii. Viziunea din „Nasterea lui Venus" nu este deloc obositoare pentru un cititor al secolului XXI, pentru ca Alessandra este dotata cu o inteligenta patrunzatoare si cu forta de a vedea dincolo de spiritul epocii sale: desi se calugareste intr-un final, nu a fost niciodata vreo credincioasa ferventa si nici nu si-a impuiat capul cu superstitiile veacului, pe care le gaseste uneori inspaimintatoare, iar, alteori, de-a dreptul ilare. Ba chiar formuleaza interpretari interesante ale filosofiei si politicii timpului, pricepere care contrasteaza, spre nefericirea personajului, cu absenta aproape desavirsita a simtului sau practic. Sub ochiul curios si vigilent al unei adolescente care, la 14 ani, putea sa recite pasaje interminabile din „Divina Comedie" si jongla savuros cu filosofia antica, gata sa o rastalmaceasca la orice pas prin adevarate vorbe de duh, romanul abunda in povesti savuroase din culisele curtii celebrului patron al artelor Lorenzo de Medici si in scene de teroare ale orasului italian invadat de trupe franceze.

Pe parcursul cartii, rindurile florentinilor se subtiaza in mai multe valuri, prin tot felul de molime, ciuma si boli venerice, iar fanaticii religiosi, adepti ai celebrului calugar Girolamo Savonarola, comit crime fioroase in serie. Este un timp in care, asa cum arata povestitoarea, „barbatii isi dezvirginau sotiile ca pe niste vaci", iar cele mai mari virtuti ale nevestei erau „obedienta oarba in fata consortului, tacerea si timiditatea", ceea ce ii va da serios de furca eroinei. Inzestrata cu o personalitate intempestiva, Alessandra, fiica unui negustor prosper de tesaturi pretioase, isi complexeaza fratii intr-o asemenea masura prin progresele la invatatura, intr-o vreme in care studiul era tabu pentru femei, incit unul dintre ei devine homosexual.

Indrazneala Alessandrei de a se cultiva este insa pedepsita la tot pasul de cei doi frati, care nu uita sa ii aminteasca faptul ca „a fi desteapta nu este in nici un caz totuna cu a fi frumoasa", fratele mai mare aranjindu-i chiar, din razbunare, un maritis cu primul si singurul ei pretendent, un homosexual despre a carui orientare va afla chiar in noaptea nuntii. Personajul acesta este, totusi, unul dintre cele mai rafinate de pe parcursul intregii carti: cultivat, apropiat al lui Lorenzo Magnificul intr-o perioada a vietii sale, detine o arta a conversatiei fara cusur, de care eroina profita adesea, incurajeaza pasiunea interzisa a tinerei sale sotii pentru pictura si o sfatuieste sa „descopere singura placerile vietii", raminind, totusi, mereu preocupat din umbra de evolutia ei spirituala.

Toate aceste momente transforma romanul pe alocuri intr-o mica enciclopedie care reuneste detalii din istoria artei, filosofie si poezie italiana, ceea ce nu devine suparator, pentru ca informatiile nu sint niciodata seci. Dimpotriva, cartea beneficiaza de un dozaj foarte variat al elementelor epice, numai bun sa obtina un efect sigur de suspans, livrind pasaje erotice lipsite de vulgaritate, scene terifiante si conversatii elevate cu aceeasi putere de seductie.

Dincolo de aspectele stilistice de buna calitate, cititorul plonjeaza in drama multipla careia ii erau sortite chiar si tinerele provenind din cele mai bune familii: imposibilitatea de a-si alege sotul sau de a se marita cu cineva de conditie inferioara, interdictia de a studia sau de a o face cot la cot cu barbatii, absenta frumusetii fizice fiind cel mai mare dezastru care li se putea intimpla, iar imperativul de a produce copii in serie - categoric. Alessandra nu devine niciodata, privind lucrurile din aceasta prisma, o femeie reusita, insa tot acest lant de interdictii o impinge sa isi rateze sansa de a deveni o pictorita adevarata sau de a fi fericita in dragoste.

Eroina salveaza de la nebunie un calugar florentin devenit de timpuriu pictor, care primeste sarcina de a decora capela familiei sale si ii reda curajul de a picta din nou, dupa ce isi mutilase miinile, disperat ca „nu il mai simte pe Dumnezeu in degete". Pentru cititorul care parcurge atent cartea pina la sfirsit, scriitoarea pregateste, cu ceva suspans pe parcurs, surpriza de a revela identitatea misterioasa a pictorului. Totusi, citeva indicii ii fac cu ochiul amatorului de arta pe parcursul romanului. Acest pictor, devenit ulterior unul dintre cei mai cunoscuti, ii va oferi Alessandrei singurele momente de dragoste din viata sa.

Despre cea de-a doua continuare a adaptarii „Pe aripile vintului" aflati pe www.cotidianul.ro/select