JURNALUL TÃU
Pe Dobrin n-am reusit sa-l vad niciodata altfel decat cu ochii copilului care am fost. Copilul fermecat de fentele si driblingurile lui, de talentul lui in stare pura. Nealterat de tactica, de adversari, de faulturi, de verticalizare sau de orice altceva. Bucuria, fantezia si frumusetea jocului s-au adunat in el pentru ca trebuia sa le poarte cineva. Si el, in egala masura ingerul si printul fotbalului romanesc, a dus pe umeri toate tribunele ca si cand si-ar fi dus crucea. Orizonturile fotbalului au inceput sa se vada o data cu el si au continuat cu Balaci si mai apoi cu Hagi. Prin acesta din urma norodul i-a sarutat mana ca si cand ar fi sarutat mana unui domnitor de tara.