Cresterea preturilor la cereale a bulversat consumatori si producatori nu numai in Romania. Seceta a facut ca in numeroase tari din Uniunea Europeana preturile la alimente de baza sa creasca. Aceasta a facut ca perspectivele inflatiei sa se inrautate
Cresterea preturilor la cereale a bulversat consumatori si producatori nu numai in Romania. Seceta a facut ca in numeroase tari din Uniunea Europeana preturile la alimente de baza sa creasca. Aceasta a facut ca perspectivele inflatiei sa se inrautateasca. De aici este de inteles reticenta Bancii Central Europene de a diminua dobanda de interventie, desi multe voci pledau in acest sens, avand in vedere turbulentele de pe pietele financiare.


Daca ar fi un episod izolat, ce se intampla acum pe pietele unor produse de baza alimentare ar fi  tratat ca atare. In fond, sezonalitatea unor efecte face parte din metodologia de judecare a inflatiei. Dar situatia pe aceste piete este, foarte probabil, in modificare pe ambele laturi (cerere si oferta), in mod durabil. Pe latura cererii este de observat cresterea puternica a consumului in Asia, in tari in care sute de milioane de suflete acced la standarde de viata specifice civilizatiei occidentale. Acest supliment de cerere exercita o presiune teribila asupra cererii la cereale si alte alimente de baza. Cat priveste oferta, anii secetosi nu par a mai fi cazuri razlete. In plus, variatii mari si frecvente de temperatura (ca efect al incalzirii globale, al schimbarilor de clima) ingreuneaza culturile agricole si au impact negativ asupra recoltelor. Rezultatul acestei combinatii nu poate fi decat unul: o tendinta durabila de crestere a preturilor la alimente daca oferta nu creste in mod adecvat. Daca adaugam la aceasta combinatie de pe piata propriu-zisa a cerealelor o tendinta de crestere a preturilor la purtatorii de energie conventionali (epuizabili), situatia se complica si mai mult din punct de vedere al consumatorilor.


Evolutia schitata mai sus obliga la o reexaminare a politicii agricole comune (PAC) in UE. De decenii PAC a detinut partea leului in bugetul Uniunii, provocand dezbateri aprinse intre tarile cu productie agricola importanta (care mizau pe subventii considerabile) si tarile cu agricultura redusa ca pondere in PIB. Si tot de decenii, incepand cu planul Mansholt, s-a incercat reformarea PAC - ceea ce s-a realizat partial in ultimii ani prin stoparea incurajarii productiei indiferent de circumstante. Unele dintre tarile din Europa Centrala si de Rasarit care au intrat in UE, intre care si Romania, au mizat si mizeaza in continuare pe ajutoare directe pentru fermieri, avand in vedere ineficienta relativa a fermelor pe care le au. Dar evolutiile ce se contureaza la orizont trebuie sa dea tuturor de gandit.


In opinia mea sunt doua stiri majore care privesc agricultura din UE, agricultura romaneasca. Prima stire deriva din tendinta de crestere a preturilor la produse de baza pentru alimentatie. Aceasta implica o diminuare, eventual chiar disparitie a nevoii de a subventiona productia in zona UE. Mai mult, va reintroduce in circuitul agricol terenuri care, actualmente, sunt "inghetate", fermierii primind ajutoare financiare pentru a nu le cultiva. Una peste alta, UE, care este un mare furnizor pe piata mondiala, primeste un impuls puternic in acest sector. Stirea rea, mai ales pentru Romania si alte tari din UE in situatii analoge, este ca reducerea probabila (fie ea graduala) a subventiilor ne-ar afecta direct, negativ. Explicatia este simpla: noi avem loturi mici si foarte mici, pe care se produce cu costuri mari, ineficient. Chiar daca cresterea preturilor ar avantaja taranii/fermierii romani pe latura cererii, costurile lor de productie, cresterea tarifelor la energie si presiunea spre diminuare a subventiilor ar dezavantaja agricultura autohtona.


Sunt concluzii ce se impun. Pe de o parte, trebuie sa facem in asa fel, incat chiar daca vor fi diminuate subventiile in cadrul unei PAC reformate, Romania sa poata beneficia de aranjamentele existente pentru exercitiul financiar 2007-2013. Va trebui totodata sa pledam pentru ca subventii sa continue si dupa 2013, profiland Romania ca zona de interes strategic pentru Uniune, pe plan agricol. Pe de alta parte, politica publica din Romania trebuia sa incurajeze consolidarea loturilor de teren agricol pentru a se practica o agricultura moderna, eficienta. Utilizarea banilor UE trebuie facuta avand in vedere tendintele mentionate mai sus, nevoia de modernizare a spatiului rural.


PS. Declaratia celor sase ministri ai agriculturii din tari membre ale UE poate fi judecata prin prisma observatiilor de mai sus.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.