Pentru cariera lui Woody Allen, anul 1977 inseamna filmul „Annie Hall“. Ea este femeia ideala: inteligenta, amuzanta si blanda, el - comediantul zapacit, cu probleme dintre cele mai comune, insa expuse intr-o maniera unica. Premiat cu Oscar, „Annie Hall“ este o comedie romantica in inconfundabilul stil al lui Woody Allen. Pelicula poate fi votata pe www.gardianul.ro ca fiind cea mai buna din toate timpurile.

„Annie Hall“ este unul dintre cele mai cunoscute filme ale lui Woody Allen. A castigat importante premii Oscar si, in 2002, criticul Roger Ebert a spus despre pelicula ca „este filmul lui Allen preferat de toata lumea“. Regizorul a descris „Annie Hall“ ca fiind „un moment de cotitura“, atat tematic, cat si tehnic, pentru ca a dus la un alt nivel de seriozitate muncii sale. Cel mai elogiat film al anului 1977 a fost conceput ca o versiune moderna a comediilor sofisticate cu Spencer Tracy si Katherine Hepburn din anii '30. Woody Allen si coscenaristul Marshall Brickman au scris o comedie care se petrece in mintea protagonistului, Alvy, interpretat de nimeni altul de cat insusi regizorul, presarata cu flashback-uri ale fostelor iubiri si chiar cu o poveste politista. Dupa montaj, filmul a ramas fara bune portiuni din monologul de inceput si fara cateva scene in care aparea si Brooke Shields, in varsta de numai 13 ani la acea vreme. Aceasta versiune finala, centrata pe povestea de dragoste dintre Alvy, un comic nevrotic si suprasexual, si Annie Hall (interpretata de Diane Keaton), iubita sa , este cea care ilustreaza cel mai bine dorinta initiala a cineastului - sa faca o comedie excentrica, moderna, piperata cu dubii, indecizie si psihologie. Nominalizat la cinci categorii ale premiilor Oscar si castigator a patru distinctii importante, „Annie Hall“a fost si un mare succes de public si de critica, incat fragmente de dialog au intrat in vorbirea curenta. Multi ani paienjenii au fost descrisi ca fiind „de marimea unui Buick“. Productia „Annie Hall“ a marcat maturizarea lui Allen, a fost un moment de cotitura nu numai in cariera cineastul ci si in evolutia felului in care era perceput talentul sau.