Multa vreme l-am considerat pe Traian Basescu un catalizator al schimbarilor necesare in politica si societatea romaneasca, opunand figura lui jovial-mucalita scrobitilor cu gulere albe si conturi negre. Mai credeam ca domnia-sa, fiind militar de cariera, are alta constiinta decat fostii activisti de partid. Insa azi incep sa ma indoiesc de vointa lui de schimbare. Domnia-sa pare mai degraba sedus de propria imagine belicoasa si de obiective pragmatice pentru amicii din PD. In afara circului mediatic in care cativa carnatari sunt oferiti la masa poporului insetat de razbunare, nici un fapt remarcabil nu se petrece. Nici un mare corupt condamnat, nici un proiect concret de promovare a Romaniei ca o tara valoroasa, macar din punct de vedere cultural...

Un presedinte-constructor, mai degraba decat unul jucator, ar trebui sa aiba misiunea de a ne unifica in proiecte marete si nobile. In locul urii, el ar fi trebuit sa ne propuna sansa de a reabilita imaginea tarii in propriii nostri ochi, dar si in fata celorlalti care ne considera cersetorii, prox enetii si criminalii Europei.