Tudor Arghezi   Cu toate ca betia e un viciu mare, "care cheama pe toate celelalte patimi", fiece calugar are in manastire o palma de vie. Via face parte din zestrea monahului, care o cumpara de la alt monah sau o mosteneste. E un drept intru tot sfant. Butia culcata pe doua bucati scobite de grinda, in fundul unei chilii de calugar, face parte din casa, ca femeia care coase flori caramizii pe-o naframa alba, la fereastra cu perdeaua despicata. Si vinul e rosu-aprins sau blond sau negru-ntunecat, ca nevasta unui mirean. El da aceeasi leganare, acelasi neastampar, acelasi alean ca fe-meia, iar sorbitura monastica e-aproape senzuala pe marginea oalei de pamant, ridicata de subt cep, cu spuma. In munca pasionata a parintilor, batrani si tineri, tabarati pe vii, e hotararea harnica si emotionanta din truda logodnicului dupa fata. Toamna nuptiala e castigata cu grija si osteneala indelungata, iar ciorchinii care spanzura plini pe vita par lacrimile de peste an ale amantului si boabele de sudoare ridicate din radacina stropita cu fruntea si pieptul paros al sfintilor monahi.