In 1918, bulgarii au furat racla in care se afla Sf. Dimitrie

In fiecare an, sute de mii de pelerini vin in capitala Romåniei pentru a se inchina la moastele Sfåntului Dimitrie cel Nou, care se afla depuse in Catedrala Mitropolitana din Bucuresti. A devenit o traditie ca timp de patru zile, in intervalul 25-28 octombrie, moastele sfåntului sa fie scoase intr-un impresionant cortegiu si depuse sub un baldachin special amenajat afara, in imediata apropiere a catedralei. Moastele la care se inchina astazi pelerinii au fost furate in anul 1918, evenimentul fiind considerat unul dintre cele mai negre prin care a trecut Biserica Ortodoxa Romåna.

Jaful s-a petrecut in noaptea de 17 februarie 1918, in jurul orei 2,00. Autorii furtului au fost 20 de soldati, care reusisera sa-l inlature pe sergentul de serviciu din curtea Mitropoliei. Ei au fortat cu rangile usile Catedralei, au spart geamurile de la intrare, au navalit in altar unde se afla racla cu moastele si, dupa doua ore, au iesit afara cu sfintele relicve si cu alte odoare bisericesti, transportan-du-le la un automobil pregatit special pe o strada laterala.

Era a doua oara cand se atenta la moastele Sfantului Dimitrie din Basara b. Prima incercare avusese loc pana ca acestea sa fie aduse la Bucuresti. Traditia a retinut faptul ca un turc, vrand sa fure o candela de argint din Biserica Sfantul Dimitrie, a paralizat pe loc, fiind gasit dimineata de catre preot cazut in fata raclei cu sfintele moaste.

Soldati bulgari, autorii jafului de la Mitropolie
In cazul de la Bucuresti, anchetatorii au banuit ca furtul fusese savarsit de soldati bulgari, ipoteza de altfel confirmata dupa prinderea lor.

In zorii zilei de 19 februarie 1918, de urgenta, Mitropolitul Conon a trimis o adresa maresalului german Mackensen, comandantul trupelor germane din Romania, cerandu-i sprijin pentru prinderea hotilor. Documentul a fost trimis prin posta militara germana, scrisoarea respectiva aflandu-se in corespondenta generalului bavarez Zach.

In momentul in care jefuitorii au ajuns la Calugareni, in drum spre Giurgiu, au transferat moastele si obiectele furate intr-o caruta, escortata de soldati bulgari inarmati pana in dinti. Ei au fost ajunsi din urma de locotenentul Rehfeld, aghiotantul generalului Zach, si soldatii sai. Sub amenintarea armelor, hotii au fost fortati sa predea incarcatura, despre care spuneau ca sunt bagajele unor ofiteri.

Racla cu moastele Sfantului a fost adusa la cartierul generalului Zach si in ziua de 19 februarie 1918, seara, a ajuns la Bucuresti.

Relicvele au fost intampinate de o comisie speciala, cu o garda de onoare, in dreptul cimitirului Bellu, fiind apoi depuse in catedrala de unde fusesera furate.

Sfåntul cu nasul ciupit de pestii din Lom
In anul 1880, moastele Sfantului Dimitrie cel Nou au fost stramutate din racla de lemn imbracata intr-o tabla de argint intr-o racla de argint, care a costat 22.800 lei, donatie facuta in mare parte de PS Ghenadie Petrescu, episcop al Argesului, si de mai multi crestini evlaviosi ale caror nume au fost publicate in Monitorul Oficial nr. 35/1880.

Racla in sine este o lucrare deosebita, impodobita cu scene din viata sfantului. Pe capac a fost gravata urmatoarea inscriptie: “Pentru evlavia si dragostea catre Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov, facutu-sa acest sicriu de argint, impodobit cum se vede, prin osteneala si cheltuiala episcopului de Arges Ghenadie al II-lea si a catorva buni crestini, ca sa fie pomenirea urmasilor care, vazand aceasta, sa se indemne sa faca si ei alte fapte mai marete si folositoare neamului romanesc. Acest sicriu s-a facut in zilele Mariei Sale Carol I, viteaz domn al romanilor, anul mantuirii 1879, luna decembrie, fiind ministru al cultelor dl. Vasile Boerescu, cand s-a predat acest sicriu”.

Racla a fost executata de argintarul de origine rusa Teodor Filipov, care a trait 70 de ani, decedand in 1895.

In acelasi an, racla a fost deschisa pentru ca moastele sa fie vazute de invatatorul Nicolae Nemtov, care ulterior a facut o descriere a sfantului. El a consemnat ca acesta avea nasul putin ciupit, probabil de pestii din raul Lom, cu o mana mai alba, iar cealalta mai innegrita din cauza multimii inchinatorilor care o sarutasera.

Viata ingereasca, minuni si ocrotitor al Bucurestilor si al intregii Tari Romanesti
aFara indoiala, Sfantul Dimitrie cel Nou-Basarabov este unul dintre reprezentantii de seama ai vietii crestine, odraslit de fratii nostri romani care traiesc in sudul Dunarii. Moastele acestui sfant se afla depuse in Catedrala Patriarhala din Bucuresti. Conform unor istorici, sfantul a trait in veacul al XIII-lea, in timpul imperiului de la Tarnovo, intemeiat de romani si bulgari sub conducerea fratilor Petru si Asan. El s-a nascut in satul Basarabov, asezat pe raul Lom, un afluent al Dunarii, foarte aproape de orasul Ruse.

Tanarul Dimitrie provenea dintr-o familie de oameni saraci, el castigandu-si de mic existenta pascand vitele si oile taranilor din sat. Era prezent in biserica satului la toate sarbatorile si in toate duminicele, postea si se ruga mereu. Dimitrie avea legaturi cu calugarii care se nevoiau in manastirile din apropierea satului, de la care a deprins bucuria vietii in Hristos. Intr-una din zile, s-a retras intr-o asemenea manastire, unde s-a calugarit, apoi a fugit de lume intr-o pestera sapata in stanca pe malul Lomului. Acolo a petrecut ani multi in post si rugaciune.

Asezat intre doua lespezi, ca intr-un sicriu
Se spune ca, pe cand si-a simtit sfarsitul, a venit pe malul Lomului si s-a asezat intre doua lespezi de piatra ca intr-un sicriu. O lunga perioada de timp nu s-a stiut nimic despre el. Dar, in urma unor ploi puternice, lespezile cu trupul sfantului au cazut in apa Lomului, fiind acoperite de prundis. Dupa o alta perioada lunga de timp, trupul sau neputrezit a fost descoperit in mod minunat, in urma unui vis al unei copile bolnave. Parintii acesteia au mers la locul indicat de fata si i-au descoperit moastele, pe care le-au adus in biserica satului.

Plecat spre Rusia, dar ramas la Bucuresti
Vestea s-a raspandit repede in intreaga zona, de o parte si de alta a Dunarii. Asa se face ca credinciosii de pe ambele maluri ale fluviului au pornit spre Basarab pentru a se inchina la moaste. Timp de cinci secole, moastele au ramas in acel loc. In timpul razboiului ruso-turc dintre anii 1768-1774, generalul rus Petru Saltacov a luat moastele cu scopul de a le duce in Rusia pentru a nu fi profanate de turci. Cand cortegiul a ajuns la Bucuresti, negustorul macedo-roman Hagi Dimitrie si Mitropolitul Grigorie al II-le al Tarii Romanesti l-au rugat pe general sa lase moastele poporului roman, pentru ca era de neam valah. In urma banilor primiti, generalul a cedat moastele, dar fara mana dreapta, care a fost dusa la Kiev, unde se pastreaza si astazi. In acest mod a devenit Sfantul Dimitrie cel Nou-Basarabov ocrotitorul Bucurestilor si al intregii Tari Romanesti.

De atunci si pana astazi, multe minuni s-au petrecut in jurul acestor moaste. Tinand seama de cinstirea deosebita de care se bucura acest sfant, la 28 februarie 1950, Sfantul Sinod a hotarat generalizarea cultului sau in intreaga Biserica Ortodoxa Romana. Asa cum spune parintele profesor dr.

---

Despre autor: