Povestea lui Dobrin povestita de Dobrin

I s-a spus in multe feluri si a fost asemuit cu marile vedete pe care le-a dat fotbalul in istoria sa de peste 100 de ani. Talentul exceptional i-a asigurat locul in selecta galerie a valorilor nationale si mondiale.


S-a nascut la 26 august 1947 la Pitesti. Copilaria i-a fost fericita doar de obiectul rotund pe care il mangaia, descult, zilnic, ore in sir pe malul Argesului. In urma cu nici doi ani, Printul din Trivale a fost vizitat de colegii nostri. Va prezentam in cele ce urmeaza cateva dintre parerile emise la vremea aceea de marele Dobrin.


DOAR FOTBAL. "Fara fotbal nu stiu ce s-ar fi ales de mine. A fost sa fie acest joc si nu vreau sa ma gandesc la altceva." A avut de luptat in cariera cu anonimatul dat de un oras muncitoresc, pe care l-a scos la lumina prin nebunia, isteria si frenezia pe care le-a transmis de pe gazon in tribune, in urma victoriilor reputate in campionat, sub tricoul tricolor sau in cupele europene. A avut de luptat cu nesimtirea unui sistem social care i-a curmat multe vise si sperante. A avut de luptat chiar cu el insusi, cu boemia care l-a caracterizat toata viata, dar care l-a si ajutat sa devina atat de popular. In urma acestor "razboaie" s-a nascut marea legenda a Pitestiului.


RECUNOSTINTÅ. Talentul sau imens a fost valorificat oficial de Leonte Ianovschi, insa povestea nestiuta tine de un anonim caruia "Gascanul" i-a rezervat pentru vecie un loc imens in suflet. "Cornel «Buric» a fost primul care mi-a vorbit despre fotbal. Vara jucam cat era ziulica de mare, fara orar. Incepeam dimineata si terminam noaptea. Jucam descult... Eram cel mai mic dintre toti. Am invatat la inceput de la «Buric», un baiat mai mare decat mine cu vreo 5-6 ani. Era mare jongleur cu mingea, dar cand isi punea in picioare bocancii de fotbal se impiedica si cadea. Driblingul, fenta si pasa, de la Cornel le-am invatat. Eram mandru ca imi dadea importanta. A fost primul si marele meu profesor!" Nu a jucat niciodata fotbal cu ghete cumparate din magazin. "Aveam eu un cizmar care mi le construia. Eu primeam mereu tot felul de ghete de la firme precum «Adidas», dar le vindeam. Ce sa fac eu cu ele cand aveam meseriasul care stia ce are nevoie piciorul meu!? Abia pe final de cariera am jucat in «Puma». Si asta numai pentru ca nu ma mai lasau sa intru pe teren fara un model omologat".


MARELE REGRET. Nu avea 19 ani cand a primit prima convocare sub tricoul tricolor. A debutat la Ludwigshafen, contra temutei nationale a Germaniei. La finalul meciului, marele Fritz Walter l-a mangaiat pe cap si i-a dat un sfat: "Sa bei mult lapte si vei ajunge mare!". In vestiar a intrat apoi antrenorul Germaniei, Helmuth Schon, care a tinut sa roage staff-ul tricolor sa aibe grija de "acel micut care va deveni un diamant!". A calificat Romania la Mondialul din Mexic, dupa o pauza de 32 de ani, umilind intr-un meci de vis nume mari ca Eusebio, Torres sau Simoes, vedetele Portugaliei, "bronzul" mondial la acea ora. Tusa facuta la turneul final l-a durut mereu: "Am plecat din tara ca fiind, alaturi de Cornel Dinu, jucatorul numarul unu. In Mexic nu am mai prins nici macar lotul...". Trecuse timpul, dar nu a putut uita: "Nu antrenorul Angelo Niculescu m-a scos din echipa. Lotul «Dinamo» din nationala a reusit aceasta performanta!".


CRAIOVA MAXIMA. Paradoxal, a fost o vreme cand Dobrin s-a plictisit de Trivale. Dorea sa plece cu orice pret. "In 1974 lumea nu mai venea la stadion. La Craiova era, in schimb, o adevarata nebunie. Adrian Paunescu m-a intrebat daca vreau sa joc acolo. Am acceptat. La antrenamente aveam zece mii de suporteri. Zece mii!! La Pitesti, la meci, abia daca veneau vreo doua mii... Am stat noua luni la Craiova. Eram suspendat doi ani de FC Arges. S-a ajuns pana la Ceausescu. A trebuit sa revin acasa. Ce se intampla daca Dobrin juca in aceeasi echipa cu raposatul Nelu Oblemenco? Va spun eu: Innebuneau oltenii in tribune."


EPISODUL REAL. Campion cu FC Arges in 1972, Dobrin avea sa dea piept in acel sezon cu Real Madrid. Insusi marele Santiago Bernabeu s-a deplasat la stadion, in caruciorul cu rotile, special pentru "Gascan". Voia sa vada minunea tinuta ascunsa de comunisti. Dupa jocul retur l-a invitat sa ramana pentru memorialul "Gento" la Madrid. I s-au luat interviuri, s-au facut speculatii, dar Dobrin a revenit acasa. "Era imposibil sa raman acolo. Aveam familia aici, nu stiu ce s-ar fi intamplat cu ei daca as fi acceptat Madridul!" Vrajit de jocul romanului, Bernabeu a riscat inclusiv o intalnire cu Ceausescu. "A spus ca plateste pe loc doua milioane de dolari si face nocturna la un stadion care va fi desemnat de statul roman. Ceausescu l-a refuzat de teama ca ar fi creat un precedent! Nici in Bulgaria nu m-au mai lasat apoi sa plec, macar in vacanta." Pe tema episodului "Gento", Dobrin s-a distrat mereu. Isi amintea, zambind, de ceea ce scriau ziarele de atunci despre el: "Ma aflam la Madrid. M-am intalnit cu niste ziaristi care au zis ca trebuie sa-mi faca o pagina-portret pentru ca ei erau convinsi ca am sa joc acolo. Unul m-a intrebat ce masina imi place. Eu i-am spus asa: Dacia 1.100! Nici nu stiam ce marci auto sunt in lume".
L-A VRUT SI INTER. Cariera lui Dobrin putea sa aiba o alta turnura inca de la 20 de ani. Lenonte Ianovschi, antrenorul care i-a slefuit talentul, spune: "Suntem doar cativa, foarte putini, care stim ca pe Gicu l-a dorit foarte tare Inter Milano. Dupa un turneu organizat de Marseille si castigat de noi, marele Inter a venit cu o oferta de 200 de mii de dolari. Se intampla in 1967 - 200 de mii de dolari in 1967! - si Gicu avea doar 20 ani".


SCOALA DE FOTBAL. La iesirea din Pitesti, mergand spre Ramnicu-Valcea, pe partea dreapta, la Valea Ursului, toti trecatorii vad un gascan luminos. Apoi o inscriptie care ne anunta ca exista acolo o scoala de fotbal. "Am aici trei antrenori care lucreaza cu 80 de copii din toata tara. Sper ca in viitor sa ma mandresc ca am reusit sa contribui si eu la dezvoltarea fotbalului." Primele "produse" ale Scolii "Nicolae Dobrin" sunt Rat, Maftei, Bilasco, Ciprian Tanasa sau Adrian Ionescu.


"Pe vremea mea, fotbalul era mai rapid decat e azi. Acum majoritatea fotbalistilor alearga mult doar ca sa prinda obiectul. Noi eram prieteni cu mingea"

"Cu ungurii, la CE, am dat cel mai frumos gol. Dupa ce am tavalugit cinci adversari, am saltat balonul de pe loc peste portar" ... "Pe mine nu m-a interesat niciodata cu cine joc sau cine ma arbitreaza. Mereu am tratat jocul ca pe miuta de pe maidan"

"Copiilor le lipseste terenul de joaca. De aia nu mai sunt atat de multi fotbalisti" ... "Daca as fi jucat la Real, acum as fi cumparat FC Arges!"

"Doi ani am jucat la Targoviste. Acolo, un sfert de ora daca intram pe gazon, publicul se scula in picioare si asa privea meciul pana la final. Era respectul lor fata de mine"

"Cele mai multe amintiri mi-au ramas pozitive. Pe cele urate nu mi le pot aminti, pentru ca refuz asta"
Nicolae Dobrin  Nicolae Dobrin s-a nascut la data de: 26.08.1947, in orasul PitestiEchipe la care a jucat:1959 - 1980 - F.C. Arges (fosta Dinamo Pitesti) 1980 - 1981 - C.S. Targoviste 1982 - 1985 - F.C. Arges
Antrenor:1982 - 1985 - F.C. Arges (antrenor secund) 1985 - 1991 - Aripi Pitesti (juniori)1992 - 1993 - Romania - echipa B1994 - 1995 - ARO Campulung - D2 si D31997 - 1999 - F.C. Arges (director tehnic)2001 (iunie - august) - F.C. Arges (antrenor principal)Din 1995, director al Scolii de fotbal "Nicolae Dobrin"
Palmares:48 de prezente in echipa nationala 6 goluri, de doua ori capitanDublu campion al Romaniei: 1971/1972, 1978/1979, cu F.C. ArgesCel mai bun fotbalist roman: 1966, 1967, 1971, 1977, 1979Campionatul Mondial de fotbal Mexico 1970 (pe banca de rezerve)407 prezente in Divizia 1 (395 la F.C. Arges)111 goluri in prima divizie (106 pentru F.C. Arges)Campionatul European: sferturi de finala in 1972


a— Spectator de lux a— A umilit Dinamo a— Imposibil recurs pentru Printul din Trivale a— S-a refacut cuplul Dumitrache - Dobrin a— Bisturiul care a salvat driblingul   a— In topul de suflet al lui Helmut Schon a— Evadarea la Craiova

---

Despre autor: