Dribling ucigator si o dezinvoltura a miscarii care innebuneau stadionul. In ierarhia de suflet a celebrului Helmut Schon, selectionerul Germaniei, Gicu era al treilea dupa Pele si Overath. Cum il putea aprecia un neamt altfel decat dupa standardul riglei? Criteriul lui Schon era al antrenorului topit dupa ta­lentul masurat cu sublerul. Pele, Overath si Dobrin erau singurii jucatori, care, de la 40 de metri, dadeau la milimetru o pasa din intoarcere. Printre multele sanse pierdute de Gicu in viata a fost una care venea tot de la Schon. Fascinat de talentul lui Dobrin, Schon il vedea implinit la o mare echipa.N-a fost sa fie. Multe n-au fost sa fie.   De fapt, Gicu Dobrin a avut doua vieti. Limpezi, lesne de contabilizat. Una, cea petrecuta. Cea a geniului care fericea tribunele. A doua, a esecurilor. O viata refuzata. Iata de ce e imposibil sa pricepi cat de mare a fost Nicolae Dobrin. Pe vremea unui alt indragostit de dribling si pasa subtila, l-am numit pe Ozon, ungurii isi faceau un titlu de glorie din legendarul Ferenk Puskas, tunarul Ungariei de aur, care iesise campioana olimpica si avea, mai apoi, sa joace finala mondiala cu Germania. Daca ar fi avut un dram de noroc, Gicu ar fi intrat in clubul granzilor, si, implicit, in istoria fotbalului magic: Pele, Maradona, Garincha, Zidane, Ronaldinho, Puskas, Cruiff, Beckenbauera€¦ Acolo unde Puskas intra dupa revolutia ungara din a€™56. Si lui Dobrin i-a suras norocul. Un tren extraordinar numit Real Madrid. N-a vrut Ceausescu. Desi (amanunt familiar acum si celor care nu l-au prins pe Gicu jucand), presedintele Realului Santiago Ber­na­­beu, cunoscut mai degraba ca nume al celebrului stadion, ii oferise lui Ceausescu doua milioane de dolari (suma extraordinara la acea vreme) si o nocturna la Pitesti, pentru venirea Printului din Trivale la Real.   N-a vrut Ceausescu, dar n-a vrut nici Dobrin. N-a vrut sa fuga. Din orgoliu. Voia sa plece ca un mare jucator. Orgoliul Gascanului functiona altfel decat orgoliul mediocrilor, care l-au boicotat in Mexic. Doar doua repere dintr-o mie. La debutul in nationala, in me­ciul cu Germania, l-a intors pe Szymaniak pe toate partile, deschizand fara sa stie drumul lui Beckenbauer. Al doilea. In a€˜72, Gicu fost invitat la jubileul Gento, spaniolul care a jucat 18 ani la Real. Fusese incantator in jocul in care Argesul invinsese Realul cu 2-1 si spaniolii l-a vrut in echipa internationa­lilor. La jubileul Gento, Dobrin era in mijlocul unui atac de vis: Bene - Eusebio - Dobrin - Gento - Geaici. Episodul Real i-a deschis lui Dobrin calea spre alte esecuri. Daca ar fi avut un dram de noroc, Mondialul Mexican l-ar fi asezat pentru Romania alaturi de Nadia. Asa cum este Hagi. A fost cel mai mare? Greu de spus. Pentru ca istoria lui s-a masurat altfel. A fost insa iubit ne­con­di­ti­onat. In primul rand pentru ca, in cenusiul si tristetea timpului, uriasul artist a daruit atata bucurie. Â 

a— Povestea lui Dobrin povestita de Dobrin a— Spectator de lux a— A umilit Dinamo a— Imposibil recurs pentru Printul din Trivale a— S-a refacut cuplul Dumitrache - Dobrin a— Bisturiul care a salvat driblingul a— Evadarea la Craiova