Imposibil recurs pentru Printul din Trivale

Vestea ca Dobrin nu mai este ma gaseste undeva la Slatioara Valcii, pregatit de sarbatoare, nu de doliu. Este o stire cumplita. Nu-mi puteam inchipui ca Dobrin poate imbatrani si, cu atat mai mult, ca poate muri. Cat o fi memorand capetele noastre, in Dobrin va ramane talentul in stare pura, geniul din iarba, jocul care sfideaza normele. Privesc inlacrimat muntii inzapeziti dimprejur. In jurul meu, lumea isi vede linistita de treburi. Cel mai popular dintre artistii fotbalului pleaca din viata intr-o epoca tulbure, in care contururile lucrurilor, fiintelor, faptelor devin imprecise. Neclara e si imaginea fenomenalului "Print din Trivale", care a facut din slujirea publicului o religie de fiecare zi. Era neinchipuit de tandru si curat. Traia jucandu-se. Nimicnicia lumii nu-l atingea. S-au rulat sume mari de dolari in jurul numelui sau. Suradea, cand auzea cat este evaluat in valuta. Isi vedea in continuare de treaba. Unii au spus ca trisa la pocher. Ma indoiesc. El juca bine si pocher. Si ce gest haiducesc mai drept decat sa le iei banii poterasilor? Despre cum era Dobrin vorbeste, mai mult decat orice altceva, urmatorul episod de viata, pe care l-a trait foarte aproape de cel care scrie aceste randuri. Se crease la Pitesti, prin venirea unui nou prim-secretar, relativa imposibilitate ca Dobrin sa mai joace acolo. De altfel, oricine credea ca este incarcat de o noua responsabilitate se impiedica de Dobrin. Aceasta e soarta valorilor. Marele fotbalist mi-a telefonat si m-a rugat sa-l ajut sa plece din Pitesti, amenintat cu excluderea din lot. Primul lui gand a fost sa-i gasesc sprijin sa ajunga la Steaua, unde era antrenor in acel moment Constantin Teasca. "Piticul" mi-a marturisit ca vor fi dificultati cu coloneii din pricina gloriei negative a indisciplinatului Dobrin. Stiam legenda. Participasem in cateva randuri la salvarea lui Dobrin de exluderea din sport. De doua ori, revista pe care o conduceam, Flacara, si rubrica mea de sport din Saptamana se batusera cu FRF, care emise­se si daduse publicitatii comunicatele criminale: Dorin, afara din fotbal! Acum, cand fac socotelile finale, port acele amintiri ca pe niste decoratii de care m-am invrednicit. Da, l-am aparat pe Dobrin de atacul neantului in toate ocaziile. Inclusiv in 1970, cand, aflat cu nationala in Mexic, Gicu nu a fost lasat sa joace nici macar un minut. Am strigat si am plans si m-am zbatut pentru dreptatea lui. Asa ca Teasca stia ce spunea, declarand ca e imposibil ca Dobrin sa fie acceptat la clubul militar din acel timp. Gicule, i-am zis, mai ramane sa incercam la Universitatea Craiova. Acolo, niste oameni inimosi, care iubeau judetul si valorile, Petre Gigea, Ion Cetateanu, Vasile Bulucea, Cornel Nicolda, au imbratisat de pe o ora pe alta ideea. Si Dobrin a ajuns in noaptea urmatoare la Craiova. Au urmat luni si luni de controverse. La Pitesti, oamenii i-au cerut primului secretar sa nu continue politica "anti-Dobrin" si sa nu fie de acord cu transfe­rul. Asta, spre cinstea lor. Din pacate, nici lide­rii miscarii sportive, Emil Draganescu si Marin Dragnea, nu au putut face nimic spre a se da drept de joc lui Dobrin, la Craiova, macar in cupele europene. I-am scris lui Nicolae Ceausescu. M-a chemat si mi-a spus deschis: "Daca sunt legat in viata mea de niste orase, pe care le iubesc si in care mi-am petrecut ani de viata, implicandu-ma in reconstructia lor, la Craiova facand Universitatea si la Pitesti modernizand orasul, acestea sunt orasele cu care tu vrei sa ma pui neaparat in conflict: Craiova si Pitesti. I-am cerut lui Dinca sa se poarte atent cu Dobrin si sa-l reprimeasca asa cum se cuvine la Pitesti. Nu pot sa ma bag eu sa i se dea transferul lui Dobrin la Craiova". Zilele urmatoare, autoritatile doljene au primit si ele aceasta veste. Aici, in acest moment, apare adevaratul caracter al lui Dobrin. Mi se spusese ca, la venire, i se da­du­sera niste bani: 100.000 de lei. Cateva luni, cat a stat la Craiova fara drept de joc, Dobrin nu a castigat nimic. Totusi, in momentul des­par­tirii de Craiova, marele caracter, numit Nicolae Dbrin, a inapoiat cei 100.000 de lei primiti. Si nu a facut nimanui nici un repros pentru imposibilitatea de care ne izbiseram cu totii. A ramas la Pitesti, a mai facut un drum si pe la Targoviste, dar caracterul lui nu i-a emis niciodata tradari si smecherii. No­tez acestea toate in ziua mortii lui pentru a-l res­titui asa cum a fost istoriei sportului ro­ma­nesc. Cu putina vreme inaintea instalarii orei de iarna in ceasurile noastre, Dobrin a facut ultimul transfer: in lumea de dincolo! Jocul s-a sfarsit. Incepe moartea. Sunt insuficiente lacrimile care se vad, trebuie convocate si lacrimile care nu se vad, spre a-l plange dupa merit pe "Printul din Trivale" A fost unic. A avut o viata palpitanta si s-a obisnuit inca in timpul vietii cu nedreptatea. E o mare nedreptate moartea care-l scoate din teren cu mult inainte de vreme. Era un suflet mare si chiar sufletul lui a trebuit sa ne praseasca inaintea iernii tuturor despartirilor si pierderilor. Au murit oameni mari in acesti ani. Cinicul joc al sortii nu putea sa nu rapeasca Romaniei bandajate de toate doliile si pe cel mai mare fotba­list al ei din toate timpurile. Este sinistra dovada de reprezentativitate de care are nevoie moartea, care e pe punctul sa castige meciul ei cu viata. Nu l-am putut vedea dupa ultima lui in­ter­na­re in spital. L-am vazut insa anul trecut, cand ne-am intalnit la o masa, intr-un restarurant de la marginea Pitestilor. Nimic nu prevestea grabnicul lui sfarsit. Ii aduc omagiul meu peste moarte, asa cum am fost mereu lan­ga el in timpul vietii impotriva tuturor vi­tre­­­giilor si injustitiilor. De aceasta data, Gicule, sun­tem infranti. Nu se mai poate face recurs. Noapte buna, dragul meu! 

a— Povestea lui Dobrin povestita de Dobrin a— Spectator de lux a— A umilit Dinamo  a— S-a refacut cuplul Dumitrache - Dobrin a— Bisturiul care a salvat driblingul   a— In topul de suflet al lui Helmut Schon a— Evadarea la Craiova
 

---

Despre autor: