Mi-a intors o pirivire sugubeata si mi-a facut cu ochiul. Insorit de un zambet larg "de-abia astept sa gasesc un maidan si niste prieteni sa joc un fotbal. Sa nu auda Gica ce am spus acum ca ma omoara". Nicolae Dobrin.  Aproape ca n-a incaput nimic in Dobrin in afara de fotbal. Visa fotbal, manca fotbal, se bucura pentru fotbal, plangea pentru fotbal, respira prin fotbal. Bataile inimii erau de fapt lovirile balonului in jongleriile pe care le facea in fata oamenilor uimiti. Cand mi-a facut cu ochiul smechereste si mi s-a destainuit ca abia asteapta sa invarteasca iarasi mingea, chiar pe un teren viran, se afla intr-un salon al Spitalului de Urgenta abia adus din sala de chirurgie. Picioarele erau acoperite cu un cearceaf steril si mi-a spus: "Vino sa-ti arat piciorul meu". A ridicat panza sterila si m-am ingrozit, carne vie, piele mutata de o ora de pe spate pe picior, un front inca deschis, cu o cumplita infectie. Era intr-o zi de vara a anului 1997.  Trecuse doar o ora de cand marele profesor de chirurgie Lascar ii salvase piciorul. Pana cand renumitul profesor Lascar a castigat batalia pentru salvarea piciorului lui Dobrin, o fraza precum izbitura unei viituri se auzea in lumea halatelor albe: "Suntem obligati sa-i taiem piciorul lui Dobrin". A-i taia piciorul lui Dobrin e ca si cand i-ar fi fost taiate degetele lui Paganini. Dobrin cu picioarele lui fermecate incantase milioane de oameni, dresa mingea, care parea o prelungire a fiintei lui. Pasele lui erau o scanteiere, driblingurile lui, o dantelarie de arta, fotbalul facut de Dobrin insemna inegalabilul spectacol. A iubit atat de tare fotbalul incat il juca oriunde putea. Se lasase de fotbal, dar era ganditorul clubului din Pitesti si faima orasului, dar si a fotbalului romanesc. Dupa ce ridicase in picioare sute de tribune, nu-si putea infrana pofta nebuna de fotbal oriunde ar fi fost acesta. In vara anului 1997 a jucat fotbal pe plaja, la strand. In cascada fermecatoare de driblinguri a calcat intr-o sarma ruginita si a continuat sa dribleze orice ii iesea in cale pe plaja, amici si oameni necunoscuti veniti la scaldat. Dar pana seara piciorul s-a facut precum piciorul de elefant, un bustean prin care colcaia puroiul. De la sarma ruginita. Medicii din Pitesti au facut tot ce au putut, dar situatia se agrava vazand cu ochii. Ei si alti specialisti au ajuns la concluzia si­nistra ca nu exista o alta varianta decat amputarea piciorului. Dar marele profesor de chirurgie plastica Lascar, de la Spitalul de urgenta Floreasca, a declarat recurs extraordinar acestei oribile sentinte. A operat cateva ceasuri, a curatat puroiul pana la maduva osului si a lipit piele de pe spate pe piciorul descarnat din pricina teribilei infectii. Dupa ce s-a vindecat, Dobrin a continuat sa joace fotbal oriunde era palma de iarba sau nisip. 

a— Povestea lui Dobrin povestita de Dobrin a— Spectator de lux a— A umilit Dinamo a— Imposibil recurs pentru Printul din Trivale a— S-a refacut cuplul Dumitrache - Dobrin a— In topul de suflet al lui Helmut Schon a— Evadarea la Craiova