ANALIZA - Moscova, intre reforma si tentatia imperialista  Rusia incearca sa isi regaseasca rolul de putere globala si, in consecinta, isi umfla muschii. Semnele de schimbare din politica externa a Rusiei au inceput sa se intensifice de cand presedintele Vladimir Putin a tinut un discurs foarte ofensiv in München, in luna februarie.


DEMERSURI. De atunci, Rusia si-a pus steagul pe fundul marii, sub Polul Nord, pentru a-si face cunoscute pretentiile asupra zonei arctice si a resurselor sale naturale; si-a anuntat intentia de a-si construi propriul sistem de aparare antiracheta si a lansat in mod repetat amenintari la adresa Europei din pricina proiectului de amplasare a unui mic scut american; a lansat o bomba sau o racheta "ratacita" in Georgia drept avertisment pentru guvernul de la Tbilisi si aliatii acestuia; a survolat baza militara americana din Guam (Oceanul Pacific); a blocat in Consiliul de Securitate al ONU decizia privind statutul provinciei Kosovo; a piratat sistemele computerizate din Estonia. Mai mult, fiecare iarna e insotita de amenintari repetate cu "probleme" legate de livrarea de gaze si petrol catre Europa.


MOTIVE. Preturile ridicate la petrol si gaze, slabirea autoindusa a Americii, din pricina aventurii ratate din Irak, cresterea Indiei si a Chinei, toate acestea au determinat Moscova sa isi schimbe politica externa. Totusi, nu are loc si o schimbare fundamentala a strategiei Rusiei, intrucat acest stat a ramas fidel deciziei fundamentale de a se deschide spre Occident, luata la inceputul anilor a€™90.Chiar si in aceste conditii, stilul de a face politica al rusilor s-a modificat, trecand de la cooperare la confruntare. Iar istoria a demonstrat ca o schimbare de stil in politica externa poate duce pana la urma la una de strategie.


REFORMÃ…. In prezent, Rusia trece printr-un proces de reasezare. Astfel de perioade apar intotdeauna dupa revolutii si schimbari cu bataie lunga. Autoritatea la nivel central este restaurata, dupa ce s-a dezintegrat partial dupa prabusirea fostei URSS. Inca din secolul al XVI-lea, puterea centrala a jucat principalul rol in construirea istoriei Rusiei, iar situatia din prezent nu difera prea mult.

Restaurarea autoritatii centrale este in desfasurare de ceva vreme. Intr-adevar, in ziua de azi centrul dicteaza practic in politica interna si in economia tarii, ce-i drept, nu intr-un cadru dictatorial, totalitar, ci democratic si bazat pe regulile pietei.

Desigur, democratia a degenerat in ceva ce poate fi numit "democratie controlata". Teoretic exista pluripartitism, alegeri, o societate pluralista, un sistem juridic independent, o economie de piata. Practic, intregul sistem se afla sub controlul presedintelui. Populatia va avea dreptul, in continuare, sa isi determine prin vot presedintele, dar decizia reala privind numele lui va fi fost luata cu mult timp inainte.

Desi are un PIB anual apropiat de cel al Italiei, Rusia este in continuare o putere globala si este prea importanta pentru a o izola sau a o omite. Greutatea sa in termeni strategici este enorma. Viitorul Rusiei va depinde de succesul de a-si moderniza complet economia, care se axeaza in prezent in principal pe exportul de petrol, gaze si alte resurse. Daca va ramane dependenta de o economie bazata pe resursele sale naturale, va redeveni un colos cu picioare de lut. Nu va fi nici pe departe la fel de puternica precum fosta URSS. Rusia va reusi sa atinga un nivel de modernizare pe termen lung doar daca va reusi sa reinvesteasca in mod profitabil castigurile din petro-economia sa.Dar va avea nevoie si de o modernizare in termeni politici. Cel mai important aspect va fi asigurarea unui sistem juridic cu adevarat independent. Mai mult, Rusia are nevoie de un sistem de mecanisme de control compatibil cu propria cultura si traditie, pentru ca, alaturi de respectarea legii, este o preconditie esentiala pentru o democratie functionala.

n ultimul rand, Rusia va avea nevoie sa cladeasca un sistem de partide functional, capabil sa sustina democratia. Tinand cont de dimensiunile considerabile ale tarii, cel mai potrivit sistem ar fi cel bipartit.
Toate aceste tranformari vor cere timp. Ele nu vor avea loc cu usurinta si fara conflicte. Prin urmare, in viitorul previzibil, Occidentul va trebui sa negocieze cu o Rusie care tanjeste dupa puterea imperiala pierduta si care isi consturieste politica externa in acest scop.

In politica internationala, punctele tari ale unei parti reflecta punctele slabe ale celeilalte. Azi, punctul slab al SUA si al Europei este invitatia deschisa adresata Rusiei de a reveni la vechiul sau stil imperialist. Atitudinea nu este sub nici o forma prudenta, mai ales pentru Europa.

Europa este direct interesata, din punct de vedere strategic, de o modernizare reusita a Rusiei si de relatii bilaterale favorabile. Mai presus de toate, UE si statele sale membre nu-i pot permite Rusiei sa isi recapete sfera imperiala de influenta fara sa isi afecteze propriile interese. In acest context este foarte importanta asigurarea independentei Ucrainei, precum si asigurarea unui traseu european pentru Turcia.

Prin urmare, modernizarea si democratizarea Rusiei sunt in interesul Europei, iar revenirea la o politica externa de tip imperialist si la un autoritarism abia mascat nu este. Cei mai multi dintre rusi privesc spre Occident. In urmatorii ani, Rusia ii va oferi Europei o ocazie uriasa pentru o cooperare mai stransa, dar va reprezenta si un risc - acela de a se implica tot mai mult in afacerile europene.

In fata acestor oportunitati si riscuri, Europa trebuie sa se arate unita si puternica. O Europa slaba si divizata va tenta Rusia sa o apuce in viitor pe cai primejdioase.
Copyright: Project Syndicate/Institute for Human Sciences, 2007.