Graba strica treaba, spune un vechi proverb. Dar care este valabil numai atunci cand graba, pripeala au ce treaba sa strice. In ceea ce ne priveste, ca spectatori ai actualitatii noastre nationale, nu putem remarca faptul ca exista momente cand toti astrii parca ar complota pentru un anumit obiectiv. Aparent. Acum, sortii de izbanda sunt de partea votului uninominal - asa e cunoscut in folclor - pentru ca el are si alte forme, denumiri, dimensiuni.


De la simpli parlamentari pana la analisti bazati si presedinte ju(de)cator, toata lumea este in campanie, pentru ca romanii sa-i poata vota la viitoarele alegeri pe parlamentarii precum pe primari. Nu pe lista, la gamada si sub influenta partidului, ci direct (oarecum), pentru ca redistribuirea e o alta poveste.


De fapt, dorul si dragul de vot uninominal i-a apucat acum pe toti - e vizibil - pentru a mai avea un motiv de dezbatere, discutie, controversa. Ca a demisionat presedintele BCR, Nicolae  Danila, ca e lupta pe salariul minim pe economie, ca pretul mondial al petrolului creste, ca inflatia e pusa serios in pericol - acestea sunt teme reziduale, neimportante pentru politicieni, desi... si politica monetara, vorba analistului  Ionut Balan, e tot politica.


Si bancherii plang, nu-i asa? Am putea spune, dar doar cand nu-i vede chiar nimenea. In schimb, cei care conduc tara, stabilesc bugetul, capitolele de cheltuieli - la venituri nu cred ca mai trage vreun ochi cineva - tendintele, directia pot rade si plange isteric, cu sau fara motiv intemeiat.


Nu avem cum sa nu observam diferenta de stil, statut, prestanta, sobrietate si profesionalism intre un bancher pursange, cum e Nicolae Danila, si un politician pur si simplu, cum e Traian Basescu. Primul conduce cea mai importanta banca a tarii, iesita cu bine din procesul de privatizare, si pleaca discret, elegant, fara show si artificii kitsch. Celalalt, presedintele, iese mot la ora de maxima audienta, la 19:00, pasamite sa faca declaratii de importanta capitala pentru tara, isi impune un stil adecvat momentului - doar vorbea despre neseriozitatea Guvernului si necesitatea primenirii clasei politice - , dar nu-l tine decat zece minute si, ca la o comanda, o da pe susanea, pe rasete, strambaturi, spectacol, exact insusirile care l-au facut faimos, dar care, mai devreme sau mai tarziu, il vor si dobori, si cobori. Nu poti sa faci tumbe in salonul cu portelanuri si sa fii scrobit in pat, decat daca nu mai esti tu pe de-a-ntregul.


Daca politicienii ar invata macar cate ceva de la bancheri, de la cei autentici, nici nu va dati seama cat de bine ar merge aceasta tara. Traiesc cu speranta si nadejdea ca va ajunge si un bancher presedinte al Romaniei, la un moment dat.


Am avea exact elementele care ne lipsesc acum si fara de care nu avem cum sa rezistam necompromisi, in lumea in care am intrat si careia noi credem ca ii apartinem de drept. Dar suntem exact ca niste copii infiati care, daca nu se adapteaza familiei in care patrund, nu vor avea parte nici macar de acea iubire care razbate din sentimentul ca sangele apa nu se face si celui care e sange din sangele tau, suflet din sufletul tau i se poate permite si scuza aproape orice.


Iar daca modelul Danila ii este strain presedintelui tarii, ii recomand modelul Baltazar. Se si cunosc personal, au amintiri democrate impreuna. Un alt exemplu de cum ar trebui sa fie un presedinte de tara, cu respect pentru traditie, valoare si decenta, exact oposul celui care ne conduce atat de bine, incat suntem de trei ani in deriva.