La libraria Carturesti, Horia-Roman Patapievici si-a lansat ultima carte, „Despre idei si blocaje", volum prezentat de Gabriel Liiceanu si de Andrei Plesu.

Patapievici pledeaza pentru discernamintul
in impunerea valorilor culturale Lansarea cartii lui Patapievici de marti seara a facut neincapatoare ceainaria librariei din Strada Arthur Verona, din cauza numarului mare de invitati si de cititori pe care a reusit sa-i mobilizeze. „Despre idei si blocaje" a fost anuntata de Gabriel Liiceanu drept o aparitie esentiala, o carte neobisnuita, care „ne priveste direct": „Una e sa iei in mina o carte minat de curiozitate", exemplifica filosoful, „si alta e sa iei o carte care-ti implica destinul in mod nemijlocit". Liiceanu a explicat miza centrala a cartii lui Patapievici - imposibilitatea culturii romane de a valorifica ideile importante pe care le produce - pornind de la citeva constatari legate de salubritatea spatiului in care se dezbat conceptele la noi. Diagnosticul, pus in asentimentul ideilor sustinute de Patapievici, a fost ca spatiul autohton de idei e in stadiul de „mahala a spiritului", fara sanse de a se ridica la nivelul obiectiv al istoriei. Inversunarea parti-pris-urilor, criteriul afectelor si al umorilor personale fac din mediul intelectual autohton un cadru nefast pentru dezbaterile conceptuale fructuoase. Consecintele se numara in valori profitabile complet ignorate, lipsa dialogului si consfintirea regulii atacului la persoana drept principala metoda de argumentare. Autorul insusi a accentuat citeva dintre punctele de vedere abordate de cei care i-au prezentat cartea, pledind insistent pentru importanta discernamintului intr-o cultura si pentru necesitatea distinctiei dintre adevar si fals cind vine vorba despre valori.

Andrei Plesu a completat descrierea inceputa de Liiceanu, ajungind la „boala cronica a culturii romanesti", ale carei simptome le-a diagnosticat si Patapievici: „In general, ceea ce publici se loveste intr-un zid de vata", constata Plesu, adaugind ca „nici nu esti injurat cum trebuie, nici nu esti laudat cum trebuie". Romanii au, in schimb, gust pentru ceea ce ginditorul numeste „parastasele culturale", urcari pe soclu si recunoasteri ale unor valori care se petrec abia in confortul dat de disparitia autorului. Daca Liiceanu se temea ca „Despre idei si blocaje" risca sa-si ilustreze teza prin insusi modul in care va fi receptata si sa cada victima tocmai precaritatii pietei de idei pe care o critica, prietenul sau intru Paltinis a rasturnat ingrijoratorul paradox, transformindu-l intr-o reconfortanta concluzie. Dupa Plesu, daca va trece ignorata, cartea si-a incheiat demonstratia, iar daca nu, va stirni, cum firesc ar fi, valuri. Asadar, „n-are cum sa nu cada bine", asigurare pe care Plesu i-a impartasit-o, relaxat, si autorului: „Horia, ai dat lovitura!". Parasind insa zona jovialului, Plesu a recomandat discursul lui Patapievici drept unul „cu o geometrie foarte riguroasa", venit dintr-un „anumit dramatism al interogatiei, un patos al intrebarii, care nu e unul strict intelectual, ci trait, asumat pina la insomnie".