Desi era clar ca guvernul isi va asuma raspunderea privind Legea votului uninominal si, in consecinta - fie prin votul de saptamana viitoare, fie prin trecerea proiectului prin procedurile  parlamentare obisnuite - romanii vor avea o schimbare radicala in sistemul electoral, Traian Basescu a semnat Decretul de convocare a Referendumului. Asa cum se contureaza deja, costurile acestei decizii sunt uriase. Costuri politice, dar mai ales financiare.


Costuri politice, deoarece batalia pentru Referendum va deturna grav campania pentru europarlamentare, unul dintre putinele momente cand romanii se puteau familiariza cu mecanismele Uniunii si, indeosebi, puteau deveni cat de cat constienti ca sunt cetateni europeni, si nu niste terchea-berchea trasi de urechi de functionarii de la Bruxelles. Costuri financiare, deoarece experienta de pana acum a dovedit ca pana si un singur scrutin cere autoritatilor uriase eforturi de bani, de timp si energie, ce puteau fi cheltuite mult mai eficient in alte sectoare ale vietii cotidiane.


Legea Referendumului stabileste prevederi clare pentru desfasurarea campaniei si a Referendumului. Campania pentru Referendum va presupune un nou spatiu de antena donat partidelor, un BEC diferit de cel deja convocat pentru europarlamentare (alte proceduri, alti oameni alesi dintre judecatorii Curtii Supreme de Justitie), alte Birouri electorale circumscriptie ale judetelor, alte activitati ale INS, alte procese-verbale, alte decizii ale Curtii Constitutionale. Toate aceste activitati vor lua institutiilor statului timp si energie. Convocand Referendumul in conditiile in care Parlamentul va vota Legea uninominalului, Traian Basescu da o lovitura mortala chiar votului uninominal. Prin articolul 5, aliniatul 2, Legea Referendumului spune clar: "Referendumul este valabil daca la acesta participa cel putin jumatate plus unu din numarul persoanelor inscrise in listele electorale". Curtea Constitutionala a facut exceptie de la aceasta prevedere doar in cazul Referendumului pentru demiterea Presedintelui.


Invalidarea unui Referendum e sinonim cu invalidarea initiativei propuse. Se presupune ca lipsa de interes a populatiei constituie un raspuns negativ implicit la intrebare. E greu de crezut ca Referendumul si europarlamentarele se vor bucura de o prezenta de peste 50% din numarul celor inscrisi pe liste, procentaj necesar pentru validarea Referendumului. Cu toate falsificarile, prezenta la un Referendum mult mai interesant, cel vizand suspendarea presedintelui, n-a atins pragul de 50%. In aceste conditii, chiar daca procentajul raspunsurilor de DA va fi mai mare decat al celor de NU, propunerea privind introducerea votului uninominal cade. Daca Legea Guvernului trece de Parlament, ne vom confrunta cu o situatie absurda. Romanii vor respinge prin Referendum o lege adoptata de Parlament. Sa presupunem insa ca Referendumul va fi validat si ca raspunsul alegatorilor va fi DA. Articolul 90 din Constitutie spune: Presedintele Romaniei, dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national. Referendumul de la 25 noiembrie 2007 a fost convocat de Traian Basescu sub pretextul ca Legea din Parlament nu e buna. Poporul va fi chemat sa se pronunte asupra unei anumite formule de vot uninominal. Prin Referendum, poporul nu voteaza legi, ci isi exprima vointa ca Parlamentul sa faca o asemenea lege.


Asadar, dupa 25 noiembrie 2007, admitand un succes al Referendumului, Parlamentul va trebui sa treaca la initierea, dezbaterea si votarea unei Legi a votului uninominal. Alta decat cea pentru care Guvernul isi asuma raspunderea. Urmand mecanismele parlamentare, putem presupune ca acest proces va fi de lunga durata. Mai ales ca acum parlamentarii nu vor mai putea fi santajati de Traian Basescu. Practic, asta inseamna imposibilitatea de a avea o Lege a Referendumului in actuala sesiune parlamentara. Asta in conditiile in care fie prin proceduri obisnuite, fie prin asumarea raspunderii am putea avea o lege a votului uninominal pana la 25 noiembrie 2007. Sa nu fie constient presedintele de toate aceste lucruri? Greu de presupus, oricat de inconstient s-ar fi dovedit in alte imprejurari. De ce tine totusi sa convoace un Referendum absolut inutil? Pentru a face campanie de partea PD si PLD? Nici vorba. Pentru a putea fi in prim-plan timp de o luna si ceva! Campania pentru europarlamentare l-ar fi obligat sa stea deoparte, sa nu iasa la televizor, sa nu bea sprituri cu poporul, sa nu-si plimbe consoarta pe strazi si prin sindrofii, intr-un cuvant, sa nu se mai vorbeasca despre el. Asa cum am mai scris, Traian Basescu e funciarmente o starleta. O starleta cu nadragi. Si pentru a se vorbi despre el, pentru a fi in centrul atentiei, e in stare de orice. Inclusiv de a convoca un Referendum pe cat de costisitor, pe atat de inutil!