Incapere amenajata simplu: doua fotolii, o canapea, o masuta asezata intre fotolii, un pat, rafturi cu carti, mai multe jucarii de plus de diferite marimi reprezentand diverse animale existente sau inchipuite. Pe masuta lumineaza difuz o veioza. Lang
Incapere amenajata simplu: doua fotolii, o canapea, o masuta asezata intre fotolii, un pat, rafturi cu carti, mai multe jucarii de plus de diferite marimi reprezentand diverse animale existente sau inchipuite. Pe masuta lumineaza difuz o veioza. Langa veioza un aparat de radio vechi, pe lampi. Afara este noapte. Fereastra mare, intunecata. Se aude ploaie marunta, de toamna. Elvira sta intinsa in pat. Gavril citeste un ziar, cufundat in fotoliu.

Elvira: La fel ?
Gavril: La fel.
Elvira: Nici mai mult, nici mai putin ?
Gavril: Nici.
Elvira: Cat sa fi trecut ?
Gavril: (citeste fara a da vreun raspuns).
Elvira: Te-am intrebat cat a trecut !
Gavril: Am auzit.
Elvira: Ei, cat?
Gavril: Tot cat m-ai intrebat acum o ora, plus ora respectiva.
Elvira: Asadar , doi ani si noua zilea€¦
Gavril: Mda.
Elvira: Aia ce mai scriu ?!
Gavril: Ca ploua la fel, peste tot.
Elvira: Macar de-ar turna cu galeata, sa se termine odata!
Gavril: ( citeste in continuare, fara a da un raspuns ).
Elvira: Am auzit ca unii s-au apucat sa-si construiasca corabii. Asa e? Scrie si despre asta?
Gavril: Nu!
Elvira: Iti spun eu! Chiar vecinul de sub noi, si el a inceput. Altfel, ce crezi ca face cu cuiele pe care ti le-a cerut?
Gavril: ( se opreste o clipa din citit, o priveste, apoi intoarce pagina si isi continua lectura ).
Elvira: Si tu i le-ai dat pe toate. Nu mai avem nici un cui, nici macar unul micut a€¦ si cand te gandesti ce dragute erau. Ti-era mai mare dragul sa le privesti. Eu, una, ma uitam la ele in fiecare zi. Erau preferatele mele.
Gavril: Desigur.
Elvira: Nu l-ai pastrat nici macar pe cel mic?
Gavril: Nici.
Elvira: Pe el l-am iubit cel mai mult. Avea ceva aparte.
Gavril: Ce sa-i faci, asta e viata. N-ai ce-i face.
Elvira: Se ridica in picioare, se asaza in celalalt fotoliu si inchide ochii: " Azinoapte am visat ca zburam. Peste tot era apa, iar eu pluteam asa, aiurea. Nu se vedea nici o stanca, nici un petec de pamant, cat de mic. Totul era albastru. Nici macar nori, nu am vazut niciunul. Albastru dedesubt, albastru deasupra. Si, lucrul cel mai straniu, era ceva care ma atragea in povestea asta. Nu stiam unde ma indrept, dar ma atragea tocmai necunoscutul a€¦".
Gavril: Oi fi fost corbul lui Noe. Probabil ca si pe el l-a incercat acelasi sentiment de vreme ce nu s-a mai intors. I-au placut prea mult departarile, necunoscutul, cum ii spui tua€¦
Elvira: Poate.
Gavril: Ei, si unde ai ajuns pana la urma?
Elvira ( privindu-l sagalnic ): Langa un nesuferit care debiteaza numai prostii.
( Se aud ciocanituri in usa. Intra Ignat, intempestiv, fara a astepta un raspuns ).
Ignat: Mii de scuze, mii si mii de scuze!
Gavril: Ei, ce s-a intamplat?!a€¦
Ignat: Daca s-ar puteaa€¦
Elvira: Nu mai avem cuie. ( dupa o scurta pauza ): Le-ati infipt pe toate? Chiar si pe cel mic?
Ignat: Pe toate.
Elvira: Nu m-am asteptat la asa ceva din partea dvs... Cata lipsa de omenie. Auzi, chiar si pe cel mic. Si doar v-am spus cat de mult il iubesca€¦ Nimeni nu stie ce e intr-un suflet de mama.
Ignat: O, nu trebuie sa aveti nicio teama. M-am purtat cu el parinteste. Nici nu va inchipuiti cata atentie, cata afectiune i-am acordat.
Elvira: Tot degeaba, de vreme ce i-ati dat cu ciocanul in cap.
Ignat: Dar l-am facut un cui implinit. L-am ajutat sa-si implineasca destinula€¦
Gavril: Ce va aduce la noi?
Ignat: Daca s-ar puteaa€¦
Elvira: Nu se poate.
Ignat: Daca nu se poate, nu se poate!
Gavril: Ce sa se poata, domnule ?
Ignat: As avea nevoie de o umbrela. Pe a mea a luat-o vantul. Era o umbrela frumoasa, dar a luat-o vantul. Asta e, in ziua de azi nu mai poti sa ai incredere in nimeni. ( Se aseaza pe celalalt fotoliu ). Pot sa iau loc? Toata ziua am umblat prin ploaie, abia de-mi mai trag sufletul.
Gavril si Elvira ( uimiti, intr-un glas, accentuand cuvintele ): Ati umblat toata ziua prin ploaie ???!!!
Ignat( privindu-si resemnat hainele ): Dupa cum se vede!
Gavril: Au mai crescut apele?
Ignat: A, catusi de putin. Daca nu te uiti cu atentie, nici nu observi. Am vazut multi oameni uitandu-se si n-au spus nimic. Mergeau asa, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Putin melancolici, dar aproape indiferenti .
Gavril ( privind cu atentie un articol din ziar ): Aici scrie ca nu au mai crescut. Spun ca retelele de canalizare fac fata cu brio si asta pentru ca avem un Guvern care a stiut la timp sa gaseasca solutiile perfecte. ( accentuand cuvintele ): Dezvoltarea retelelor de canalizare este solutia perfecta.
Ignat: Daca o spune Guvernul, e clar ca n-au mai crescut; nu si-ar putea permite asa ceva, n-ar fi frumos. Dar in alte tari ce se mai spune, ce se mai intampla ?
Gavril: In linii generale, cam acelasi lucru.
Ignat: Cica egiptenii sunt fericiti. Danseaza in ploaie si rad cu toata gura. Guvernul lor zice ca asteapta acest eveniment de secole. Ca e, cu adevarat, un eveniment istorica€¦
Gavril: Un eveniment istoric care s-ar putea sa ne propulseze direct in eternitate.
Ignat: Iar in Sahara, o, in Sahara, a inflorit un mandarin.
Elvira: Imi plac mandarinele. Anul trecut am mancat mandarine. Desi erau dragute, le-am mancat. Au fost gustoase. Mi-a parut rau dup-aceea. M-am gandit ca poate sunt ultimele dintr-un lung neam de mandarine. Acum ma simt mai linistita. Daca a inflorit un mandarin, sunt cu adevarat linistita.
Ignat: Puteti fi sigura, doamna. Sunt convins ca nu a existat mandarin mai frumos.
Elvira: Multumesc.
Gavril ( citeste din ziar ): "Autoritatile indoneziene au mobilizat armata, politia si zeci de echipe de voluntari pentru a evacua oamenii ramasi izolati din Jakarta din cauza inundatiilor de mare amploare produse in aceasta regiune a lumii. Ultimul bilant indica 20 de morti si peste 200.000 de sinistrati. Revarsarile de ape s-au produs in urma mai multor zile de ploi diluviene. Pe strazi nu se mai poate circula decat cu barcile. Apa a navalit in case si foarte multi oameni s-au refugiat pe acoperisuri asteptand in frig si infometati ca cineva sa le vina in ajutor."
Ignat ( comenteaza ): Cu barcile?! Pe strazi?!... Inseamna ca Jakarta s-a transformat intr-un fel de Venetie...
Gavril: N-as zice tocmai asta. Nu cred ca le arde sa se plimbe cu gondolele si sa cante cantonete. Din cate inteleg, stau mai mult pe acoperisuri. Ma rog, cei care au reusit sa scape. Acolo nu mai infloresc mandarini...
Elvira: Cu astia e rezolvata problema. Au scapat. Nu ca la noi, picatura chinezeasca. I-au umflat apele si gata, ce atatea intrebari.
Gavril(ironic): Or sta mai prost cu retelele de canalizare. Se pare ca la ei Guvernul n-a gasit solutiile perfecte.
Gavril ( citeste in continuare din ziar ): "Un copil a plecat din proprie initiativa in zonele inundate. Dupa cateva zile, a fost vazut aparand cu barca plina de caini, pisici si alte animale. Erau inclusiv melci. A explicat ca toti au grija de salvarea oamenilor, dar de animale nu se ocupa nimeni. Uite-l pe Noe, au exclamat localnicii vazandu-l aparand cu barca plina de tot soiul de animale."
Ignat: Un Noe copil? Imi place. Cred ca in felul lui si Noe tot copil a fost. Copiii au in cap numai lucruri trasnite. Nu poti crede ca in corabia pe care ai construit-o incape toata lumea, fara sa fii copil.
Gavril: In definitiv, poate ca asa ar fi trebuit sa se intample lucrurile. O corabie a lui Noe fara nici un om la bordul ei. Poate ca tocmai acesta este lucrul pe care l-a inteles acest copil.
Elvira: Cred ca ai urmarit prea mult emisiunea " Salvati animalele".
Ignat: Vreti sa spuneti ca Dumnezeu a gresit cand a salvat Omul? Ca ar fi fost o idee mai fericita o lume lipsita de Oameni?
Gavril: Vreau sa spun ca imi este din ce in ce mai greu sa inteleg. A trecut atata vreme de cand ploua fara incetare, fara a putea intrezari vreun sfarsit. Ma gandesc ca ploaia asta ne transmite ceva dar, ce ma macina mai mult, este faptul ca nu pot intrezari sensul. Ne manifestam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, de parca ploaia asta nesfarsita ar fi cel mai firesc lucru cu putinta. Si totusi stim ca se intampla ceva, ca nu poate fi o simpla intamplare. La stiri, in ziare, peste tot suntem anuntati ca este un fenomen meteo mai putin obisnuit, dar care nu constituie motiv de ingrijorare. Nu trebuie sa ne alarmam, autoritatile tin sub control situatia. Tot ce trebuie sa faceti este sa stati cuminti in casele voastre si sa urmariti emisiunile de divertisment.
Elvira: Eu urmaresc in fiecare zi " viata suricatelor ". ( se indreapta spre Gavril pe care il imbratiseaza cu dragoste amestecata cu compasiune). Ingerasul meu, cum se gandeste el la toate! Suricata mea preferata! Nu fi ingrijorat, ca n-o sa te lase pe tine mama.
Ignat: Va ganditi ca ar putea fi un semn? Ca Dumnezeu si-a uitat Promisiunea si vrea sa isi distruga propria Creatie? Va ganditi ca vine Ptotopul?
Gavril: Ma gandesc ca a uitat si de Potop, si de Creatie. S-ar putea sa ne fi uitat de tot.
Ignat ( ridicandu-se brusc in picioare ): Ma scuzati, trebuie sa plec.
Elvira: Ce?! Cum?! Ce s-a intamplat?!
Ignat: Neintarziat trebuie sa umblu prin ploaie. Cu sau fara umbrela, trebuie sa umblu prin ploaie.
Elvira: Si cu corabia cum ramane?
Ignat: Care corabie ?!a€¦
Elvira: Cea pe care v-ati apucat s-o construiti.
Ignat( privind uimit spre Gavril ): Care corabie, domnule?!
Elvira ( accentuand silabele ): Co-ra-bi-a ! Stiti ? Destinula€¦Cuiula€¦Noea€¦
Ignat ( figura stupefiata ): Ce cui, ce destin, ce corabie?
Gavril: Asa crede ea, ca v-ati apucat sa construiti o corabie. S-a gandit ca pana la urma o sa ne inghita apele. Cu ploaia asta, nu mai stii la ce sa te asteptia€¦
Ignat: Nu construiesc nicio corabie!
Elvira ( afectata ): Inseamna ca o sa murim cu totii.

( sfarsitul scenei 1)



Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.