Tu, cu cine tii?

Uitandu-ma intamplator la un meci de fotbal din campionatul englez, m-am trezit ca tin cu Fulham si ca celeilalte echipe ii voiam raul. Partida era pe sfarsite, scorul, in ciuda superioritatii evidente a formatiei care as fi vrut sa ia bataie, era egal si, cu toate ca nu stiam nimic despre nici una din ele, am fost foarte afectat cand Fulham a primit un gol in ultimul minut si a iesit de pe teren invinsa.


Fortandu-ma sa uit cele vazute si sa ma curat de ciuda pe care o contractasem fara sa-mi fie clar de ce, m-am intrebat ce inseamna sa tii cu cineva? Nu neaparat cu cel mai slab sau cunoscut. Pana sa fi dat drumul la televizor, nici nu stiam ca exista un Fulham. Si, dupa numai cateva faze, iata-ma tinand cu Fulham! Nu putea fi vorba despre dragoste si nici despre razbunarea unei frustrari de care nu eram constient. Una e sa iubesti si alta sa tii. Apoi, ce frustrare sa-mi rezolve mie un club englez despre care auzeam prima oara?  Staruind sa inteleg ce-i cu tinerea asta, mi-am dat seama ca nu trebuie sa vezi un meci ca sa tii cu una din parti, ca zilnic, de cand ma trezesc pana cand ma culc si de multe ori si in vis, ma consum intre pentru si contra. Unde e un pic de competitie, hop si eu cu tinutul! Tin cu femeia batrana care vrea sa urce in tramvai si nu razbeste de multime, tin cu un caine schiop, care trece strada printre masini, tin cu un deputat dintr-un partid cu care nu tin deloc, tin cu un primar pe care nu l-am cunoscut personal, tin cu un zid care sta sa cada, tin cu copacii din fata blocului, tin cu un domn despre care se spunea ca o sa moara in cateva luni si e inca viu dupa cativa ani, dar tin si cu un nor la care ma uit sperand c-o sa ploua.


In unele cazuri se explica. Trebuie sa fii infirm sufleteste, ca sa tii cu marlanii care n-o lasa pe batrana sa urce in tramvai. Dar de ce tin cu norul intunecat si de ce ma uit dupa el, cum se duce si se destrama, ca si cum tocmai am pierdut un pariu important? S-a intamplat sa tin si cu cel puternic contra celui slab. Voiam ca puternicul sa-l calce in picioare, sa nu mai ramana nimic din cel slab. De multe ori sunt de o parte sau de alta fara sa fiu constient ca o fac. Ma istovesc sufleteste si nu realizez cauza.


Sa se fi adunat in noi multimi de lucruri de razbunat despre care nu suntem constienti? Sa fie atat de mare depozitul de intrebari nedeslusite, incat sa le cautam raspunsuri peste ani in locuri si in situatii cu care n-avem nimic comun? Daca-i asa, inseamna ca am tinut cu Fulham, fiindca numele echipei sau poate al unui jucator a amorsat o amintire statuta, cu gust amar din copilarie sau din adolescenta. Intre cauza si efect vor exista intotdeauna legaturi nebanuite si poti sa cazi intr-o melancolie neagra, trecand pe langa reclama unui televizor, sa-i zicem, Samsung. Numele firmei poate sa rascoleasca in gunoaiele din memoria afectiva si sa starneasca din senin amintirea unui Samson, care candva te-a injurat sau ti-a luat iubita. Unde dai si unde crapa! Fulham.

---

Despre autor: