Dupa prezentarea rolurilor speculatorilor in cadrul pietei de instrumente financiare derivate, vom intreprinde de aceasta data o incursiune in cadrul tipologiilor acestei categorii de participanti la tranzactiile bursiere. Clasificarea categoriilor de speculatori se face insa dupa mai multe criterii.
O prima modalitate are in vedere impartirea speculatorilor in functie de statutul lor. Astfel, se pot identifica: membri ai burselor monetare si de marfuri, care sunt proprietari ai unor "locuri in bursa", ce le confera dreptul de a tranzactiona orice tip de contract oferit de respective institutie, membri afiliati ai bursei, care sunt autorizati sa tranzactioneze, adica inchiriaza dreptul de a tranzactiona de la membrii deplini ai burselor, traderi (prezenti de exemplu la bursele din Chicago; legislatia din Romania nu permite existenta lor) si speculatori din marele public, clienti ai societatilor de brokeraj. Primele doua tipuri amintite sunt reprezentate de societatile de brokeraj, fiind cea mai numeroasa categorie. Fiecare societate de brokeraj este reprezentata in piata de unul sau mai multi brokeri. Societatile de brokeraj, introduc ordinele in piata, tranzactionand atat in nume si pe cont propriu, cat si in numele si in contul clientilor, la ordinul acestora si reprezinta marii participanti pe piata. Ei au la dispozitie un "trading desk", format din terminalul cu sistemul de tranzactionare electronica, aparate telefonice, terminale ale marilor agentii de stiri specializate (Reuters, Dow Jones, Bloomberg etc.), softuri specializate de generare a graficelor etc. Trader-ul este o persoana fizica atestata si autorizata in negocierea ofertelor de vanzare-cumparare in contul si in numele sau. In Romania, legea 297 a pietei de capital nu permite existenta acestei categorii. Speculatorii din marele public sunt speculatori privati care tranzactioneaza prin intermediul societatilor de brokeraj, in calitate de clienti ai acestora. Clientii pot solicita analize si consiliere privitoare la alegerea strategiilor de tranzactionare de la analistii societatilor de brokeraj, ceea ce implica niste costuri suplimentare care, insa, pot fi compensate de performante.
O alta modalitate de clasificare a speculatorilor se poate realiza in functie de mecanismul de tranzactionare. Ţinand cont de acesta, speculatorii se clasifica dupa cum urmeaza: scalperi, speculatori intra-day (de o zi) si speculatorii de pozitie.
Scalperul este un speculator care actioneaza pe cel mai scurt orizont de timp. El incearca sa previzioneze miscarea preturilor pe o perioada scurta de timp (de la secunde pana la cateva minute), intrand si iesind pe/de pe piata de foarte multe ori in timpul unei zile. Un astfel de speculator incearca sa profite de micile miscari de preturi care, combinate cu un volum foarte mare de contracte tranzactionate, ii asigura un castig semnificativ. De regula, ei "fac piata", asemanator market-maker-ilor de pe piata de capital, oferind in permanenta un pret la care sunt dispusi sa cumpere (bid) si unul la care sunt pregatiti sa vanda (ask). Cu cat piata este mai lichida, diferenta bid-ask este mai mica, atingand cateodata si marimea unui pas de tranzactionare (minima posibil). Multi scalperi se descriu pe ei insisi ca fiind foarte buni psihologi care incearca sa prinda sentimentul pietei. Astfel, doar cei prezenti in piata in permanenta pot indeplini rolul de scalperi. Daca pretul nu evolueaza in directia asteptata, ei mai curand isi abandoneaza pozitia inregistrand pierderi decat sa fie imobilizati pana la o miscare favorabila. Intr-un foarte interesant articol publicat in septembrie 1984 in "Journal of Finance", William Silber analiza activitatea unui scalper de la New York Futures Exchange. Activitatea si rezultatele obtinute de respectivul scalper ilustreaza pe deplin caracteristicile acestei categorii. "Pe o perioada de 31 de zile, din decembrie 1982 pana in ianuarie 1983, acesta a efectuat 2.106 tranzactii (respectiv 70 pe zi); in total, a tranzactionat 2.178 de contracte. Rezultat: mai putin de 48% din aceste tranzactii au fost profitabile, 22% au generat pierderi, iar restul de 30% au avut un rezultat nul. Profitul mediu a fost de $10.56 pe tranzactie, respectiv circa $22.250 in total. In medie, o tranzactie a durat 116 secunde, cea mai lunga fiind de 9 minute. De regula, tranzactiile mai lungi de 3 minute au fost neprofitabile", se preciza in materialul amintit.
Spre deosebire de scalperi, speculatorii intra-day (de o zi) isi stabilesc strategiile printr-o mai atenta analiza a stirilor proaspete si a celor cu influente pe termen scurt. Ei isi inchid pozitiile inainte de sfarsitul sedintei de tranzactionare si, ca atare, detin foarte rar pozitii peste noapte. Tranzactioneaza un volum mai redus de contracte, avand pozitii deschise pe durata catorva ore. De exemplu, ei isi deschid pozitiile inainte de publicarea vreunui raport guvernamental, in speranta ca acesta va contine niste date care pot schimba semnificativ cursul pietei. De regula, sunt adepti ai analizei tehnice, concentrandu-se indeosebi pe trendurile "intra-zi" si pe cele pe termen foarte scurt.
Speculatorii de pozitie isi mentin pozitiile deschise pe perioade ce variaza de la zile, saptamani, pana la luni.
Ei se concentreaza pe trendurile pe termen lung ale pietei, fiind mai putin interesati de fluctuatiile mici de pret. Deciziile de a intra/iesi pe/de pe piata sunt fundamentate de analize macroeconomice minutioase, preferandu-se indeosebi analiza fundamentala. De regula, in aceasta categorie se includ speculatori din marele public, care speculeaza "la crestere" sau "la scadere". · Acest articol are rolul unui demers educational. Responsabilitatea aplicarii strategiilor specifice tipologiilor prezentate apartine doar investitorilor.