Simultan, dar nelegat

Daca doua lucruri se petrec simultan, atunci multi le leaga. Nu e corect. Trebuie sa stii exact cauzele fiecaruia si sa le separi.
Citesc in presa de zilele trecute ca un sondaj de opinie a inregistrat o scadere masiva a lui Gigi Becali si partidului sau. Imediat au aparut analistii de profesie (poti spune de prostie, daca gresesti butoanele calculatorului) care au interpretat aceasta scadere ca fiind determinata de cearta publica dintre Hagi si Becali. Cearta si scaderea sunt reale. Dar nu sunt corelate. Partidul lui Becali joaca - in sondaje - rolul pe care l-au jucat PAC (partidul lui Nicolae Manolescu) intre 1993 si 1996 sau partidul lui Teodor Melescanu intre 1997 si 2000. Respectiv, sunt partide nou aparute care coaguleaza multe optiuni ale nehotaratilor in perioadele interelectorale. Sondajele se fac pe populatia cu drept de vot, in jur de 18 milioane de persoane. La vot insa, se prezinta circa 10 milioane de persoane. Cele 8 milioane de persoane care sunt interogate in sondaje (prin esantioane) dar nu vin la vot, au tendinta sa indice drept optiuni de vot solutii ad-hoc. Asa a facut PAC 15% in 1995 sau ApR 20% in 1999 ori PNG 18% in 2006. Cand se apropie insa alegerile, nehotaratii se topesc incet in masa celor care nu participa la vot, astfel incat partidele acestea "de refugiu" se strang ca o pruna uscata. Procesul pare magic, manipulator, neverosimil. Dar este foarte real.
Datorita diferentei dintre populatia cu drept de vot si populatia care efectiv voteaza, fiecare partid mai rasarit are la subsol niste soareci de calculator care - dupa fiecare sondaj cinstit - fac tabele cu procentele efective ale fiecarui partid in functie de prezenta la vot. Tabelele acestea sunt plictisitoare pentru orice om obisnuit, dar sunt esentiale pentru planificarea campaniilor electorale. Problema este sa estimezi corect prezenta la vot. Nu numai pe tara, ci si pe judete, grupe de varsta si categorii socio-profesionale. Iar in ultimele trei-patru randuri de alegeri estimarile profesioniste romanesti au fost exceptional de corecte. Prin ianuarie anul acesta am publicat un articol in care spuneam ca prezenta la vot la europarlamentarele prevazute pe atunci in 13 mai va fi de 8 milioane. Atata a fost prezenta la vot pe 19 mai, la referendum. Acum estimarile profesioniste spun ca pe 25 noiembrie vor fi intre 7,5 si 8,5 milioane de electori, indiferent ca se organizeaza simultan un referendum sau nu.
Cu alte cuvinte, cu sau fara Hagi, PNG s-ar fi redus oricum de la ametitoarele 18% de acum un an la ceva in jur de 8-10%. Pana la alegeri mai sunt insa patru saptamani, deci PNG mai are timp sa se stafideasca.
La fel de nelegate intre ele sunt referendumul pentru votul uninominal si alegerile pentru Europarlament. Presedintele Traian Basescu vrea vot uninominal cu doua tururi de scrutin. Fiecare senator sau deputat ar fi ales exact ca un primar. Ţara este impartita in 320 de colegii electorale (daca ramane acelasi numar de deputati si senatori), in fiecare colegiu fiecare partid inscrie un candidat, plus candidatii independenti si votantii decid cine castiga din primul tur sau daca se duc primii doi in al doilea tur. Asta vrea Traian Basescu. De ce vrea asa ceva, nu stiu. Mai ales ca acum un an se pronunta ca un partizan ferm al votului pe lista. Parlamentarii actuali au desenat insa o cu totul alta schema. Ţara este impartita in 140 de colegii pentru Camera si 70 pentru Senat, 140 de deputati sunt alesi prin vot uninominal intr-un singur tur de scrutin, iar apoi, ceilalti 140-160 de deputati sunt alesi nu pe una, ci pe doua liste (!), una judeteana, alta nationala. Prilej de bune aranjamente si calcule obscure.
Schema prevazuta de ProDemocratia este atat de complicata incat marii maestrii in aranjamente politice se pronunta neconditionat in favoarea ei, sustinand ca in cazul votului uninominal rolul partidelor va fi micsorat in fata domniei banului. Nu e adevarat. In cazul votului uninominal rolul partidelor creste. Toate cele trei niveluri ale organizatiilor de partid (local, judetean si national) trebuie sa-si dea acordul asupra candidaturii tale. Daca obtii cele trei acorduri, partidul te sprijina cu forta, campania si personalitatile sale nationale, judetene si locale. Cu alte cuvinte, cu cat esti mai uninominal, cu atat esti mai dependent de organizatiile de partid. Sigur, pot exista cazuri contrare. Sistemul pe lista nu da nicio sansa independentilor si partidelor mici. Din cate imi aduc aminte, in Romania numai regretatul Antonie Iorgovan a obtinut vreodata un loc de parlamentar independent. Sistemul uninominal da o sansa ceva mai mare independentilor: o Mona Musca sau un Petre Roman si-ar putea castiga, fara bani, un loc in Parlament daca se duc in colegiul electoral potrivit.
Traian Basescu vrea referendum pentru alegerile uninominale, punand o intrebare de tipul "sunteti pentru sau contra votului uninominal cu doua tururi de scrutin" nu (numai) pentru ca PD ar fi avantajat de organizarea simultana a referendumului si alegerilor europarlamentare, ci pentru ca stie ca Guvernul si Parlamentul ii vor trimite o lege cu un singur tur de scrutin. Iar el nu mai are ce face, exact ca in cazul legii de marire a pensiilor. Poate sa maraie, sa intoarca legea la Parlament, dar Parlamentul i-ar trimite-o inapoi cum a fost si atunci trebuie sa o semneze. Asa e Constitutia. Cu alte cuvinte, Basescu foloseste referendumul pentru a impune un sistem impotriva parlamentarilor actuali. Ca asta ii permite sa faca o companie electorala pe fata pentru democrati si sa favorizeze un partid in fata altora este altceva. Acum ar fi fost momentul suspendarii lui Basescu pentru incalcari grave ale Constitutiei. Dar cartusul acesta s-a dus in vant. Din pacate.

---

Despre autor: