Stelian Tanase si-a citit in dosar destinul: libertatea, femeia. Sta trei sferturi din zilele vietii lui in arhive si biblioteci si citeste in trecut prezentul. Astfel, a creat la Realitatea TV o serie de reportaje despre Bucurestiul secret, iar la Polirom - colectia „Istorii subterane".

Stelian Tanase crede ca istoria e prezent Cum stam cu istoria noastra romaneasca? Istoria e o preocupare care m-a confiscat in ultimii ani, desi am crezut ca ma preocupa alte lucruri.

Erati pe politica...

Eu nu citesc ziare si nu ma uit la televizor. Nu e fita, timpul nu-mi mai permite sa stau la televizor. Cum fac emisiunile? Am un producator care-mi aduce dosarele saptaminii, fac o recapitulare a problemelor si intru in emisiune. Eram implicat la inceputul anilor ’90, fiindca am crezut ca destinul intelectualului este sa se implice. De zece ani eu m-am intors la lucruri esentiale. Sint la arhiva si in biblioteca. Daca exista un esec al prezentului este acela ca nu sintem legati de propria noastra istorie. Memoria colectiva s-a distrus, avem o falsa memorie, ne uitam la trecutul nostru trecut ca la ceva strain. Eu am regindit cine sint dupa ce mi-am citit dosarul de la Securitate. Istoria, dom’le, e prezent. Istoria noastra nu e consumata si dramele noastre din trecut nu sint trecute si le reluam si le reluam. Istoria e drama cotidiana.

Nu o cunoastem.

De curind am facut pentru reportajele de la Realitatea povestea lui Sebastian. Am simtit-o ca si cum s-ar fi intimplat in dimineata respectiva, ca si cum as fi citit in dimineata respectiva ca Sebastian a murit calcat de masina. Daca scoti rama istorica, un accident de circulatie e acelasi. Nici macar teoriile conspiratiei nu au murit. La fel se intimpla si acum. Sint aceleasi mecanisme si azi.

Si cartile din Polirom... de unde le veti scoate?

Din subsolul casei, de unde? Dupa 15 ani de arhive am strins un subsol intreg de documente, xeroxuri, cu foamea celui care a intrat in Arhiva si are senzatia ca accesul meu va fi limitat in timp. Si mi s-a intimplat cu adevarat ca un fond sa dispara, ca-n Kafka, sa mi se spuna ca nici nu a fost vreodata. Am strins documente cu aceasta teama. Am ajuns sa termin un volum despre Cristian Racovsky si altul despre avangarda romaneasca. Cine stie cine e Racovsky? Seful Partidului Social Democrat din Romania, inainte de Primul Razboi Mondial, ins bogat, era bun prieten cu Trotki, devenit presedintele bolsevic al Ucrainei, in primul prezidiu de cinci al Cominternului, ucis de Stalin in puscarie. Deci, nu oricine. Este un roman, trebuie sa-l introducem in istoria noastra vrind-nevrind. A doua carte, despre avangarda, pe ideea ca membrii avangardei noastre au avut simpatii comuniste. Avem o problema cu Victor Brauner, e povestea lui Stefan Roll, devenit comunist atunci si ramas asa toata viata, e vorba de Gellu Naum care a lipit afise pentru gruparea comunista si a fost arestat de Siguranta. Exista texte de Gherasim Luca. Brauner se trezeste, asta e interesant, se intoarce la Paris, devine un mare pictor, cu cota cea mai mare dintre pictorii nostri. L-au trezit procesele de la Moscova. Si-a dat seama ca mistica revolutiei e o minciuna. M-am preocupat de aceasta paranteza care le-a luat mintile. Erau tineri.

Nu sinteti pe Internet, nu aveti blog.

Nu, sint old fashion. Eu citesc pe hirtie tot ce citesc. Vreau sa fac un blog pentru serialul despre povestile Bucurestiului.

Ce nevoie aveti de serialul asta?

Doar sint bucurestean, baiat crescut in Obor si acum locuiesc in mahalaua Dracului, la fosta groapa a lui Ouatu. Dar ma bate gindul sa plec din tara...

V-a speriat rau dosarul. V-a schimbat viata.

Mi-am dat seama ca eram mult mai supravegheati. Ca era o lume mult mai corupta... ca erau in jurul meu prieteni vechi gata oricind sa informeze Securitatea. Nu credeam ca-i preocupa atit ca eu ies din casa la 9 si 45 si am o bluza albastra si o geanta de plastic. Te face sa te gindesti chestia asta. Ce conteaza cu adevarat pe lume. Te gindesti la familia ta, la prietenii tai, la ce s-ar fi intimplat cu tine daca nu ar fi cazut Ceausescu. Chestia asta chiar merita traita. De asta ne-am nascut, ca sa suferim astfel, sa ducem viata asta toxica. Eu am inviat dupa ‘89. Ginditi-va, astazi poti merge la Paris, or, mie mi s-a parut normal sa fiu trimis dupa facultate, de partid, la Dragalina-Ciulnita. Mi se spune ce sa maninc, cum sa ma imbrac. Am descoperit chestii din astea foarte concrete, nu concepte. Am luat-o mai piano, radicalismul mi-a disparut, eram cocos. Libertatea, femeia, Dumnezeu... astea par cuvinte mari, dar regindesti tot. Asta a fost socul.