Procesul maresalului Ion Antonescu, guvernatorului Transnistriei, Gheorghe Alexianu, si sefului Garzii de Fier, Horia Sima, va continua la instanta suprema in 4 decembrie, data pana la care avocatul fiului lui Alexianu va trebui sa depuna la dosar o scrisoare a lui Hitler adresata lui Carol al II-lea.
Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a luat in discutie, ieri, recursul la decizia instantei inferioare de achitare a unor crime de razboi comise de maresalul Antonescu, de Gheorghe Alexianu si de Horia Sima. In 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucuresti a hotarat achitarea maresalului Antonescu, a lui Sima si a altor 19 membri ai Guvernului roman din 1940, pentru unele crime de razboi imputate ca urmare a colaborarii militare dintre Romania si Germania in agresiunea "contra popoarelor din Rusia Sovietica". La cererea aparatorului lui Sorin Alexianu, fiul fostului guvernator al Transnistriei, executat in lotul Antonescu, Inalta Curte de Casatie si Justitie a acordat un nou termen pentru depunerea de acte la dosarul cauzei. "S-au gasit o serie de acte noi, foarte relevante in acest caz", a spus Sorin Alexianu. Fiul fostului guvernator al Transnistriei a facut referire la o scrisoare a lui Hitler adresata lui Carol al II-lea, document pe care il publicam asa cum este el prezentat in cartea "Istoria Romanilor intre anii 1918-1940", ce-i are ca autori pe Ioan Scurtu,Theodora Stanescu si Georgiana Margareta Scurtu.
Scrisoarea lui Adolf Hitler catre regele Carol al II-lea
(17 iulie 1940)
"Maiestatea Voastra,
Evenimentele, ca si unele consultari determinate de ele, nu mi-au ingaduit pana azi sa exprim opiniile mele despre propunerile pe care Maiestatea Voastra mi le-a comunicat. Trebuie sa va rog sa admiteti ca situatia extraordinara si pericolele pe care le prezinta constituie explicatia absolutei francheti a gandurilor pe care doresc sa le exprim. L-am informat pe duce despre aceasta scrisoare. (...)
Dupa razboiul mondial, Romania, favorizata de o sansa exceptionala, a dobandit de la trei state teritorii pe care, dupa parerea mea, nu le mai poate pastra mult timp din punctul de vedere al politicii de forta. Alta ar fi fost situatia daca Romania ar fi reusit sa realizeze asimilarea interna a acestor teritorii din punct de vedere etnic si politic sau daca slabiciunea militara a tarilor vecine ar fi ramas permanenta. Prima alternativa nu s-a putut materializa, iar pe cea de-a doua nu ar putea conta nimeni dintre cei care au cunostinta de legile ce guverneaza evolutia natiunilor. Daca Romania este astazi silita pe calea concesiei sa inapoieze teritoriile pe care le-a dobandit, aceasta nu reprezinta altceva decat ceea ce previziunea omeneasca trebuia sa se astepte a se intampla intr-o zi. Imi pare deja un mare castig faptul ca Ungaria - dupa cum consider ca am motive sa cred - nu insista asupra unei definiri strict juridice a revendicarilor ei, ci este gata sa le negocieze pe baza unui compromis echitabil. (...)
Eu am facut insasi guvernului ungar urmatoarea declaratie clara:
In eventualitatea ca nu ar exista nici o posibilitate de intelegere pasnica intre Romania, Ungaria si Bulgaria, Germania - la randul ei - ar putea anunta in mod clar ca de acum inainte ea se va dezinteresa total fata de viitoarea evolutie in sud-estul Europei. Reichul german este destul de puternic pentru a se proteja el insusi, cu promptitudine si prin propria forta, impotriva amenintarii oricarei agresiuni. Totusi, eu nu voi permite niciodata ca Wehrmachtul german sa fie angrenat intr-un conflict pentru chestiuni care sunt absolut disproportionate cu jertfele cerute de un razboi. Daca Romania, Ungaria si Bulgaria considera ca nu pot ajunge la o intelegere, convingerea mea este ca aceasta atitudine nu va aduce beneficii nici uneia dintre aceste tari, ci, din contra, le va aduce pedeapsa tuturor. In acest caz, nu ma simt chemat sa intreprind ceva spre a tine sub control evolutia viitoare. (...)
Daca Maiestatea Voastra ar fi acum in masura sa revada punctul de vedere al Romaniei in acest sens si ar fi dispusa sa ma informeze despre aceasta, as face imediat cunoscut lui Mussolini acest fapt, ca si guvernelor ungar si bulgar.
Daca, pe de alta parte, Maiestatea Voastra ar considera ca nu poate fi de acord cu modul meu de a rationa, eu nu il voi mai continua in viitor, ci, pur si simplu, voi informa guvernele ungar si bulgar ca guvernul german, la randul lui, nu vede calea pe care ar putea porni la solutionarea acestor probleme.
Daca totusi ar fi posibil sa se ajunga la o reglementare satisfacatoare intre cele trei tari printr-o asemenea atitudine, aceasta ar insemna, pentru fericirea si viitorul tuturor celor trei interesati, mai mult decat orice presupus succes tactic de moment, care, mai devreme sau mai tarziu, ar duce inevitabil la noi crize.
Adolf Hitler".
Protocolul secret nr. 3
Ion Antonescu - militarul care a preluat puterea in Romania in 1940, dupa abdicarea Regelui Carol al II-lea - si o parte dintre membrii Cabinetului sau au fost judecati, in 1946, pentru "crime de razboi si dezastrul tarii". La 17 mai 1946, ei au fost condamnati la moarte de "Tribunalul Poporului", fiind gasiti vinovati, iar executia a avut loc la 1 iunie 1946. Curtea de Apel Bucuresti (CAB) a admis cererea de revizuire formulata de Sorin Serban Alexandru impotriva Hotararii 17 din 17 mai 1946 a "Tribunalului Poporului" si a rejudecat cauza in fond, insa numai in raport de continutul dezvaluit al Protocolului secret numarul 3 din Pactul Ribbentrop-Molotov (incheiat la 23 august 1939, intre Germania si URSS) ce releva imprejurari noi, necunoscute de "Tribunalul Poporului" la data solutionarii cauzei. La 5 decembrie 2006, CAB a decis achitarea maresalului Antonescu, a sefului Garzii de Fier, Horia Sima, si a altor 19 membri ai Guvernului roman din 1940, printre care si Gheorghe Alexianu. Instanta a precizat in motivarea deciziei ca "starea de necesitate si de legitima aparare in care s-a aflat Romania urmare acestui protocol (Protocolul secret nr 3 -n.r.) si urmat de ultimatumurile sovietice din vara anului 1940, s-au rasfrant si asupra condamnatului Alexianu Gheorghe". Pe de alta parte, CAB a aratat ca Alexianu, in calitate de fost guvernator al Transnistriei, "dupa data de 6 septembrie 1940, a militat pentru desavarsirea intrarii armatelor germane pe teritoriul tarii, prin participarea sa in Consiliile de Ministri, incepand de la 7 iulie 1941 pana la 26 ianuarie 1944". (Andrei GHICIUSCA)