De ceva vreme, satui pana la greata de politica romaneasca, prietenii ma sfatuiesc sa revin la specializarea mea traditionala ca jurnalist, in domeniul apararii si securitatii. Recunosc sincer ca acest sfat imi da suficient de mult de gandit. Politicii romanesti i se aplica perfect, mai ales in ultima perioada, proverbul : "Intri in troaca, te mananca porcii".


Sincer, nu credeam ca se poate ajunge atat de jos. Sa nu mai conteze nimic din ceea ce-l intereseaza pe cetatean, sa fie rafuiala de tip mafiot intre centrele de putere unica ratiune existentiala a fostilor aliati portocalii.

O stire pe care am citit-o marti m-a dus imediat cu gandul la comentariul de azi. Mi-am zis ca asta va fi subiectul. Stirea se refera la adoptarea primelor articole din noul statut al ofiterilor de informatii. Dupa 17 ani de balacareala, de evolutii si involutii, am ajuns taras-grapis in NATO si UE. Iar serviciile noastre de informatii, blamate si aratate cu degetul in mod constant, au acum un statut nou. Este pentru prima oara de la caderea comunismului cand domnii parlamentari s-au gandit, ca ofiterul de informatii are nevoie de un nou statut, garantat prin lege. Ca nu trebuie sa mai fie acel fost ofiter de securitate utilizat pentru mizerii politice, care a lucrat in Tratatul de la Varsovia, a trecut prin brambureala tranzitiei si s-a trezit in NATO.


Unele derapaje s-au produs si pe fondul lipsei unui cadru legislativ modern, de tip occidental. Suntem in Alianta Nord Atlantica de peste trei ani. Participam cu aliatii nostri la operatiuni de intelligence de o importanta covarsitoare, dar avem legi din perioada Tratatului de la Varsovia. E rusinos pentru o tara ce pretinde respect de la altii. Si totusi ieri s-a miscat ceva. Primii pasi, primele articole, scoase cu forcepsul dupa 17 ani de gestatie parlamentara. Personal, acest subiect mi se pare important. Dar oare si altii gandesc la fel? S-ar putea sa fie doar o tema prea speciala si putin interesanta.


Securitatea nationala, in ciuda unor perceptii mai putin avizate, nu inseamna doar informatii secrete, uniforme, dosare si ascultari de telefoane. Conceptul contine in mod clar si cate ceva din toate acestea. Securitatea nationala este un termen destul de complex ce defineste evolutia democratica a unui stat in toate domeniile. A preveni derapajele in domeniul securitatii nu inseamna doar a pune glont pe teava la interventiile antiteroriste sau a racola un mafiot, pentru ca vrei sa ajungi la politicianul corupt. Domeniul securitatii nationale este definit de politica, economie, sanatate, armata, ordine publica, siguranta interna si tot ceea ce inseamna activitate importanta pentru functionarea corecta a unui stat. Spionajul, activitatile de tip terorist, coruptia institutionalizata, licitatiile trucate de zeci si sute de milioane de euro, care afecteaza bugetul de stat, evaziunile de proportii din domeniul petrolier   toate sunt teme ce tin de securitatea nationala.


Din pacate, acum asistam la un derapaj fara precedent al politicii. Indraznesc sa afirm ca ceea ce se intampla acum cu politica afecteaza intr-o masura importanta securitatea nationala. In loc sa fie concentrata pe crestere economica, pe atragerea fondurilor europene, pe listarea la bursa a companiilor atractive, care sa aduca sute de miliarde de euro in tara, aceasta putere a pornit o rafuiala ca in filmele cu gangsteri.


Daca eu as incerca sa vorbesc de temele clasice ale securitatii, despre interes national si necesitatea ca un stat democratic sa aiba servicii secrete profund democratice si puternice, nu as parea din alta lume? Cine mai vorbeste despre ofensiva fara precedent a spionajului rusesc in Romania? Dar despre jocul periculos al Turciei la Marea Neagra, batand palma cu Moscova cand el ne este aliat in NATO? Sau despre interesele strategice esuate ale tarii noastre in tara generalului sovietic Vladimir Voronin?


Analizand temele acestea interesante, risc sa vorbesc doar pentru mine. Vedeti vreun politician roman interesat de asa ceva? Jurnalistii trebuie sa abordeze ceea ce este la zi pe agenda Guvernului, Presedintiei, Parlamentului. Cap de lista pentru aceste institutii, de doi ani, e razboiul generalizat, care a nenorocit politica romaneasca si a debusolat romanul de rand. In cazul in care eu as aborda acum temele clasice de analiza militara si de securitate, e ca si cum as vorbi despre scaderea dramatica a pretului prunelor intr-o toamna electorala.
Securitatea nationala nu mai intereseaza pe nimeni. De aceea ma preocupa o critica dura si constanta la adresa actualei puteri. Care ignora si chiar distruge in mod inconstient aceasta componenta strategica a oricarui stat, ce pare ca a luat-o razna prin intermediul celor care o conduc. Haosul politic distruge securitatea nationala. De aceea el trebuie oprit si asta ma determina sa ma implic.