"Astazi e ziua ta...": Dumitru Rucareanu

A vrut sa devina dirijor de muzica simfonica, dar a ajuns actor. Nu se plange, considera ca a avut noroc in viata. "Am fost un petre­ca­ret... Singurul meu regret este ca nu am petrecut mai mult", marturiseste actorul. Dumitru Rucareanu impli­neste maine 75 de ani. "Am fost invitat la Targoviste unde am sustinut un recital la Festivalul Crizantema de Aur. In rest... joc mai mult ca in tinerete. Maine, chiar de ziua mea, joc in «Galy Gay» la Teatrul de Comedie. Mai joc in «Escu» tot la Teatrul de Comedie, apoi la Teatrul Meu, un teatru particular condus de Grigore Gonta. Sunt invitat si la Teatrul de Revista de catre Alexandru Arsinel la un spec­tacol in premiera, la 15 noiembrie. Muncesc foarte mult si daca voi putea sa strang un material voi scoate un al doilea CD. Pri­mul s-a numit «Sunt vagabondul vie­tii mele», muzica Temistocle Popa si text Aurel Storin. Am incercat in­totdeauna sa-mi fac corect munca, cu daruire. Cand nu am avut sentimentul de daruire, am incercat sa ma es­chivez. Insemna ca-mi lipseste cre­din­ta vizavi de subiectul respectiv. Un profesionist este dator sa-si faca meseria in momentul in care este distribuit. Rolul meu de ince­put de cariera il tin minte pentru ca l-am jucat si in anul IV de Institut si la Tea­trul National din Craiova, unde am fost distribuiti jumatate din ge­ne­ra­tia noastra. Este vorba de «Fi­garo» din «Bar­bierul din Sevilla» cu Sanda Toma si Victor Rebengiuc. De asemenea, am fost indragostit de rolul «Solionai» din «Trei surori» in regia lui Lucian Giurchescu. Fac parte din promotia de aur, promotia a€™56, care a aniversat acum cateva luni 50 de ani la Piatra-Neamt. Am ra­mas in viata eu, Rebengiuc, Al­bu­lescu, Sanda Toma, Draga Oltea­nu-Matei. Ma felicit ca am avut caracter atat in viata, cat si in teatru. Nu am ce sa-mi reprosez sub acest as­pect. Nu mi-am barfit colegii, in momentul in care nu-mi placea ceva nu discutam, iar cand eram impresionat de ceea ce faceau, ii aplaudam si cu sufletul si cu vorba. Imi re­pro­sez ca nu am fost atat de aproa­pe de pa­rinti. Am o verisoara in Los Angeles, care a fost balerina. Din mo­men­tul in care am inceput stu­den­tia m-a ajutat in permanen­ta cu pachete si cu bani. Daca as putea sa reintorc timpul nu m-as mai face actor pentru ca nu am vrut sa fiu actor. Eu stiu muzica. Am facut Scoala Populara de Arte in Brasov si apoi am vrut sa dau la Conservator. Cand mi-am dat seama ce program analitic se cerea, am realizat ca sunt nepr­e­gatit. M-a luat cineva de mana si m-a dus la teatru. Si aici am ramas..."   Indiferenta "Trecerea timpului m-a facut mai intelegator. Faptul ca mai adaug un an in colanul vremii... imi da o stare de indiferenta" Dumitru Rucareanu, actor

---

Despre autor: