Titlul acestui comentariu pare mai potrivit pentru o rubrica de fapte diverse, o publicatie cu multe poze mari sau o cronica de fotbal bine ilustrata. Eu o sa incerc sa va conving insa ca, din pacate, "institutiile" mai sus enumerate sunt specifice si spatiului politic de la noi. In ultimii ani, santajul a devenit o moneda curenta pe coridoarele puterii de la Bucuresti. Evident, politica nu a fost niciodata un spatiu al generozitatii exagerate. Dar, mai mereu, interesele divergente se armonizau prin concesii si cedari reciproce. Cedari mici pentru cei mari si viceversa. Acum "cei mari" pun la bataie o singura varianta: cer totul si nu ofera nimic.


Dupa alegerile din 2004, primul guvern oranj a fost rezultatul unui santaj. Partidul Conservator si UDMR-ul au fost santajate de Traian Basescu sa intre in hora guvernarii ca sa evite amenintarea deschisa a unor noi alegeri generale, pentru care nu erau pregatite. Ulterior, victimele santajului au devenit "solutii imorale", in vreme ce santajistul a capatat o statura morala demna de invidiat. A devenit campionul  luptei cu coruptia si cu vechile naravuri.


Trei ani mai tarziu, iata, UDMR si-a radicalizat discursul si e blamat in cor pentru asta. Pe buna dreptate. Dar, sa ne reamintim,  in aceasta vara, acelasi Traian Basescu s-a plimbat prin secuime, sprijinind pe fata UCM, concurenta Uniunii. Acum asistam la o adevarata intrecere intre teze radicale, menite sa atraga un electorat fatal limitat si periculos de apropiat, ca si pondere, de pragul electoral. Presedintele nu iubea linia politica a UDMR, asa ca i-a aratat pisica. Un alt santaj, pohta vine mancand. Din pacate, rezultatul pentru tara risca sa insemne dezvoltarea in spirala a discursului extremist pe teme etnice.


Peste cateva saptamani, s-ar putea sa avem un moment electoral inedit. Un scrutin european dublat de un referendum fara sens. Aberant este faptul ca, pentru a-si rezolva jucaria, Traian Basescu vrea sa stabileasca drept tema majora pentru ziua votului la alegerile europarlamentare - legate firesc de subiecte europene, felul in care vor vota, "uninominal", romanii data viitoare, la alegerile nationale, nu pentru Parlamentul European (care, peste tot, in tarile membre, se face pe liste de partid), ci pentru parlamentul national! Pe de alta parte, presedintele va intreba cetatenii daca vor ceva ce au toate sansele sa fi obtinut pana atunci. De fapt, aici avem de-a face cu un santaj mimat. Ultimatumul adresat parlamentului era doar de forma. In orice situatie, Traian Basescu ar fi generat un referendum pentru ca doreste, cu orice pret, sa faca campanie pentru PD. Daca PD obtine un scor mare in europene, va porni cu sanse mari la alegerile locale. Multi alesi locali din alte partide vor fi presati sa vina spre ei, sa joace cu castigatorii. Pentru ca altfel... Adica alt santaj, nu?


Daca Traian Basescu nu schimba guvernul prin parlament, apar ministrii, pe rand, la televiziunea publica, filmati, pozati si ascultati. Operatiunea nu are nimic de-a face cu lupta impotriva coruptiei, care in alte tari se finalizeaza in instanta. E o amenintare. Cum a fost si umbra permanenta a anticipatelor, care a marcat orizontul politic al ultimilor ani. Sau masurile luate impotriva celor din PNL, care au cerut retragerea trupelor din Irak. Amenintarea e o bata agitata prin aer care vrea sa indice clar celor neinitiati cine e stapanul. Intr-o asemenea atmosfera, perspectiva bataii care implineste tripticul politic romanesc pare cat se poate de realista. In unele ONG-uri, succesiunea la conducere se pare ca a si inceput sa genereze pugilistica. Si la televiziunea publica sar scantei si palme in redactii. Urmeaza patru reprize electorale dublate de nu se stie cate referendumuri. Cum spunea Geo Bogza odinioara, "Sus ghioaga cu maciulia in jos, jos ghioaga cu maciulia in sus!". Pentru ca, orice am spune, perspectiva integrarii europene se vede altfel cu ochii umflati.