Lideri sindicali au facut o remarca de bun-simt: ca unde exista penurie de forta de munca salariul minim efectiv este altul decat cel garantat de Guvern. Pe de alta parte, solicitarea ca salariul minim garantat sa sara de la cca 450 la 700 este mai mult decat excesiva. Drept este ca avem nevoie de salarii, care sa limiteze inclinatia spre migratie. Dar nici nu se pot acorda salarii care sa submineze competitivitatea economiei romanesti. Intre salariul minim si cel mediu exista o relatie de cauzalitate. De aceea revin asupra unor aspecte pe care le-am mai evocat in articolele mele.


Salariile din Romania sunt printre cele mai scazute din Uniune si este firesc ca ele sa creasca atunci cand decalajele economice se reduc. In plus, impartirea valorii adaugate intre salarii si profit nu trebuie sa fie in divort de un raport consemnat in economiile moderne (in medie, acest raport este de 2/3 pana la 3/4 pentru salarii si restul merge la profituri); acest raport ar asigura reinvestitii pentru
modernizare si coeziunea sociala.


Salariile scazute sunt motivul principal pentru migratie. Anii din urma au aratat o crestere importanta, sistematica a salariilor, care se explica prin: a) cresterea economica inalta dupa 2000; b) penuria intensa de forta de munca in unele sectoare, ce misca salariile in sus. Tot anii din urma au fost insotiti de accentuarea deficitelor externe; cel de cont curent a atins 10,3% din PIB in 2006, iar in acest an este probabil sa ajunga la peste 13,5%. Cererea interna alearga considerabil mai iute decat oferta interna, ceea ce se reflecta in deficite externe. Atat timp cat deficitul de cont curent este finantat fara probleme, inclini sa nu dramatizezi situatia, mai ales daca investitiile se fac in masini si echipamente. Anii din urma au ilustrat insa o deteriorare a finantarii deficitului de cont curent. Iar mersul productivitatii interne nu a compensat aprecierea leului si expansiunea cererii interne.


Cand vorbim despre salarii, automat ne referim la costul fortei de munca. Spre exemplu, in 2005 costul mediu orar al fortei de munca in UE (25) a fost de 21,2 euro (in Euroland de peste 24 euro) in timp ce in Romania a fost de 2,33 euro - fata de 1,55 in Bulgaria, 4,8 in Slovacia, 6,14 in Ungaria, 6,63 in Cehia. Ai spune ca, alaturi de Bulgaria, Romania are un avantaj comparativ major in domenii intensive in utilizarea fortei de munca. Daca ne raportam la Europa si nu tinem cont de productivitate, avantajul competitiv este proeminent. De aici rezulta explicatii pentru relocalizarea industriala, dinspre Vest catre Est (in Europa), care a vizat industria confectiilor, mobila, incaltaminte, componente auto si chiar echipamente.


Lucrurile se nuanteaza dramatic daca avem in vedere productivitatea muncii si structura economica (industriala), aprecierea leului si concurenta din afara Europei. De pilda, fata de Austria si avand in vedere paritatea puterii de cumparare, costul pe unitatea de produs cu forta de munca (unit labor cost - ULC) a urcat in Romania de la 28% la cca 41% in perioada 2000-2006 (dupa date Eurostat). In acelasi timp, cresterea pentru Bulgaria a fost de la 31%
la 34%. Apreciarea leului, substantiala intre 2004-2007, a jucat un rol deosebit in aceasta diferenta de dinamica.  


Cand dinamica productivitatii muncii tine pasul cu cresterea salariilor, costul pe unitate de produs (serviciu) cu forta de munca nu se deterioreaza a€” se poate chiar ameliora cand productivitatea creste mai iute. Aici trebuie sa adaugam influenta cursului de schimb. Dar nici indicatorul ULC nu trebuie judecat in sine. Conteaza enorm ce fac concurentii, cum evolueaza ULC la ei, viteza cu care isi imbunatatesc structura calitativa a productiei/serviciilor, cat se investeste din veniturile nete, etc. Suntem obligati astfel sa examinam dinamica salariilor in conjunctie cu cea a productivitatii, in context global.


Pe piata mondiala poti face pledoarii de genul "este imoral sa se munceasca 60 de ore pe saptamana", "sa se accepte salarii foarte mici" etc. Iar diverse conventii internationale incearca sa elimine dumpingul social si elemente de concurenta neloiala. Finalmente, batalia este castigata de cei mai competitivi - care inseamna, in ultima instanta, salarii determinate de productivitate si asimilare sistematica de tehnologii moderne, adica progres tehnic incorporat in bunuri si servicii cu valoare adaugata tot mai mare.