Exista doua feluri de telespectatori: cei care se uita la OTV si cei care nu recunosc.

Din punctul meu de vedere, OTV este cel mai interesant produs media de pe piata televizuala. Si totusi, despre OTV se scrie putin si intr-un singur fel. De la bun inceput, s-a stabilit ca OTV e o televiziune de prost gust: televiziunea-tabloid, televiziunea care spala infractori si cadavre, televiziunea scandalurilor, televiziunea mahalalei, televiziunea puscariei, televiziunea conspirationistilor etc. Ca atare, oricine spune ca ii place sau, macar, ca se uita la OTV e un om de prost gust. Ca si manelele - gen pe care OTV nu-l ocoleste deloc - televiziunea dlui Dan Diaconescu a ajuns ceva ce multa lume respinge la nivel discursiv, dar degusta in ascuns.

OTV are mare succes. Dupa raportul cost-rezultat, cred ca e de departe cea mai eficienta televiziune din Romania. Afisind saracia de mijloace si modestia integrala, OTV a atins cote de audienta cu mult peste televiziuni cu pretentii si staif, punind impreuna toate trasaturile mahalalei amarite.

OTV e un produs dionisiac. Se consuma noaptea, eventual cu lumina stinsa, cind omul e in cea mai intima stare cu putinta inainte de a se deda somnului in propriile asternuturi. Pe ecran, sufletul Romaniei profunde de azi se exhiba extatic. Astfel, OTV se adreseaza unui cotlon neatins de nimeni altcineva. Nu mi-e clar daca totul e rezultatul unui calcul cinic, dar briliant de marketing sau, pur si simplu, cei care fac OTV asa sint si nu pot face altfel. OTV comunica direct cu visceralul noroios, cu nivelul cel mai de jos al omului, dar care, ma grabesc sa o spun, e la fel de legitim in ordine umana precum este si cel mai inalt si nobil palier. OTV satisface acel adinc intunecos de unde vine, de pilda, impulsul care te face sa vrei sa arunci o privire in cosciug cind trece cortegiul pe strada. OTV confirma aceasta zona a umanului. OTV e televiziunea unde se simt bine dnii Vadim Tudor si Gigi Becali, unde straluceste Oana Zavoranu, dar unde i-am putut vedea, in timp, si pe dnii Basescu si Nastase. OTV e constiinta ascunsa - poate din pudoare, poate dintr-o ipocrita decenta - a acestei natii. Iar dl Dan Diaconescu are meritul de a fi intuit aceasta nisa si de a fi avut curajul sa o exploreze. Pretul pe care il plateste se vede bine: dezgustul celor din breasla, al mediilor intelectuale etc. Am vazut numere halucinante la OTV. L-am vazut pe dl Dan Diconescu citind sub degetul aratator al dlui Becali ore in sir, pagini dupa pagini, din „Manualul razboinicului luminii" de Coelho. Am vazut-o pe Oana Zavoranu certindu-se la telefon cu toata lumea, absolut cu toata lumea, adesea simultan. Si Oana Zavoranu stie sa se certe! Am vazut transformarea personajului Luis Lazarus in detectiv. Am vazut epopeea Prigoana-Bahmuteanu. I-am vazut pe dnii Vadim Tudor si Becali porcaindu-se ca la usa cortului. Sincer, unde mai poti vedea asa ceva?

Totusi, a te uita la OTV nu presupune ca aderi la valorile acestui post. Stiu oameni pentru care OTV e tot ce poate fi mai dezgustator si care, totusi, se uita, aproape hipnotizati, cu orele, la televiziunea dlui Dan Diaconescu. Spectacolul uman pe care il ofera OTV, adesea mizerabil, cu revarsari de vanitati si deversari de ignoranta, cu momente care frizeaza dementa, dar si cu toropeli indelungi, e irezistibil pentru oricine e fascinat de oameni.

OTV e o voluptate de tirania careia numai cultura te salveaza. Cu cit devii o fiinta culturala, cu atit te indepartezi de aceasta placere. Dar sint foarte putini cei care administreaza cu gratie discreta subsolul umbros si umed al propriei fiinte. Iar cei multi au dreptul la televiziunea lor. Asta e OTV!