Romanul "Crimele din Oxford" de Guillermo Martinez, aparut recent la Editura Humanitas, a primit celebrul Premiu Planeta Argentina si a fost tradus in 35 de limbi.

Elijah Wood si John Hurt vor interpreta rolurile principalein adaptarea romanului pentru marele ecran "Crimele din Oxford" este un roman politist scris de un argentinian cu un doctorat in logica matematica. Legatura dintre aceasta specie literara si schemele logice care fascineaza mintea unui matematician este data de faptul ca primul sfideaza tocmai acele legi pe care logicienii le investigheaza. Atractia matematicienilor pentru policier-uri vine, asadar, din faptul ca seriile de crime din romane - si din dosarele birourilor de investigatie - au intotdeauna acel element imprevizibil, care contrazice modul de organizare a unei serii matematice. Pornind de la aceasta observatie care justifica proverbiala atractie a matematicienilor pentru genul detectivistic, Martinez construieste o poveste care pune la un loc o serie de crime bizare, un reputat matematician de la Oxford, inevitabilul sir de suspecti si detectivul Petersen, evident excedat de obiectul investigatiei. Romanul e construit ca o confesiune a unui tinar matematician argentinian care, beneficiind de o bursa de studii la Oxford, ajunge sa se implice in sirul de crime cu conotatii matematice, care au socat comitatul britanic. Intimplarea face ca tinarul cercetator sa descopere, impreuna cu un reputat matematician, Arthur Seldom, cadavrul primei victime din "seria Oxford". Doua sint elementele care transforma aceste crime in cazuri atipice. Fiecare e anuntata cu prea putin timp inainte printr-un mesaj scris, destinat lui Seldom, si insotit de un simbol.

Elementul secund vizeaza starea victimelor, persoane care mai au foarte putin de trait, fapt care induce ipoteza ca singurul scop al criminalului este sa ii transmita un mesaj matematicianului, recurgind la omoruri care sa fie cit mai inofensive cu putinta. Pornind de aici, Seldom si tinarul lui prieten incearca sa intuiasca urmatorul simbol care sa completeze seria, sperind ca, in acest fel, vor anticipa urmatorul pas al criminalului si vor intrerupe sirul de omucideri.

Problema anticiparii urmatorului element al seriei ii asigura lui Martinez spatiu de desfasurare pentru speculatii pe marginea modului in care mintea umana si-a incorporat tiparul gindirii logice si al predictibilitatii deciziilor indivizilor. Referirile la filosofia secolului al XX-lea, la paradoxuri logice si la exceptii ale matematicii vin sa intareasca ideea ca tocmai ipotezele cu minim de credit pot sa destabilizeze modul in care ne fundamentam adevarurile despre lume. Cu alte cuvinte, o viziune care pare sa contrazica lantul cauzal din spatele unui argument general acceptat poate fi cit se poate de valida, in ciuda bizareriei care a facut-o, initial, nefrecventabila. In economia ipotezelor, majoritatea indivizilor, la fel ca si criminalistii, tind sa se ghideze dupa principiul briciului lui Ockham: de fiecare data cind au de-a face cu dovezi care le contrazic asteptarile, aleg explicatia cea mai simpla in defavoarea celei complicate.

Trama politista a romanului pune in discutie nu numai frecventa automatismelor de gindire, ci si modul in care certitudinile umane sint, de cele mai multe ori, fundamentate prin acte de credinta si adeziuni afective, chiar daca au pretentia unor motivatii rationale. Exemplul concret al acestei observatii este modul in care detectivul Petersen se lasa convins de o anume ipoteza a crimei pentru ca pur si simplu o prefera celorlalte, in ciuda faptului ca are la fel de multe lipsuri.

Toate aceste unghiuri de fuga ale romanului inspre latura speculativa nu incetinesc cu nimic fluxul alert cerut de toate regulile unui policier. Sint antrenate, in cursa dupa criminal, explicatii care trimit la misterele si la subcapitole ale matematicii care nu admit recursul la axiome. insa autorul nu pierde din vedere constructia macro a romanului, in care fiecare episod inserat isi gaseste motivatia. Cit despre dezlegarea din final, ea satisface prin explicatia care o justifica si prin concluziile de ordin general pe care le intareste, dupa ce le-a anticipat in fiecare dintre episoadele cautarii. Rezultatul e o poveste alerta croita dupa tiparele unui joc al mintii, cu ipoteze ingenios construite si cu meritul de a-si pastra miza la mai multe niveluri de lectura.

O carte redeschide conflictul dintre Gordon Brown si Tony Blair. Detalii pe www.cotidianul.ro/select