Finala "mica" a Cupei Mondiale dintre Franta si Argentina a produs un interes urias in tara gazda. Era, in primul rand, ultima ocazie de implinire a ambitiilor franceze si prima ocazie a argentinienilor de a-si demonstra valoarea. Ambii antenori isi schimbau cariera: Bernard Laporte va deveni Secretar de stat pentru Sport, Marcelo Loffreda va antrena echipa Leicester Tigers, campioana Angliei. Si, nu in ultimul rand, meciul era reeditarea celui de deschidere, in care Argentina umilise orgolioasa Franta cu 17-12. Meciul incepe intr-o tensiune evidenta. Chiar din minutul 2 la o gramada spontana se schimba primii pumni. Era evident ca argentinienii erau motivati pentru castig iar francezii isi descarcau frustrarile. In minutul 12, incaierarile rabufnesc din nou. Arbitrul neo-zeelandez Paul Horniss s-a rezumat doar la avertismente verbale desi incordarea psihica din teren era evidenta. Argentinienii domina gramezile si aglomerarile spontane iar francezii nu construiesc nimic. In minutul 17, lovitura de pedeapsa pentru Franta pentru balon jucat de jos intr-o gramada iar Elissalde deschide scorul.3-0. Doua minute mai tarziu, Agentina egaleaza printr-o penalitate pentru acelasi tip de greseala a francezilor. 3-3. Jocul se incranceneaza la mijlocul terenului cu castiguri nesemnificative de teren. In minutul 27, la o tusa la centru care nu anunta nimic, Argentina reuseste o actiune cu pase pe schimbari de directie iar pe linia Hernandez-Felipe-Manuel Contepomi-Basualdo-Pichot, Manuel Contepomi culca balonul in eseu. Tot el transforma si echilibrul se rupe.10-3 pentru Argentina. Peste cateva minute, gramada argentiniana intra in 22-ul francez, preseaza prin maul-uri, francezii cedeaza prea usor si pilierul Omar Hassan culca cel de-al doilea eseu argentinian. Felipe Contepomi transforma si distanteaza Argentina la 17-3. Acesta a fost momentul in care francezii au cedat psihic. Incaierarile, nespecifice rugby-ului la acest nivel, se reiau si ambele echipe intra la pauza cu cate un jucator eliminat. Pentru Franta, chiar capitanul echipei, Ibanez, la meciul lui de retragere.

Reluarea meciului incepe cu schimbari masive in echipa Frantei. Ibanez nu mai reintra dupa cele 10 minute de eliminare. Argentina continua sa domine in forta aglomerarile de mijloc si chiar castiga tuse pe repunerea francezilor. Prabusirea psihologica a «cocosilor» devenea evidenta in ciuda scurtelor sclipiri ale lui Dominici, Rougerie sau Poitrenaud, placati imediat de argentinieni. In minutul 54, Guiňazu initiaza un atac dupa un maul, paseaza inspirat pe doua incrucisari cu Pichot si Corleto si rapidul Aramburu culca si el in eseu, la colt. Contepomi rateaza trasformarea dar scorul era deja 22-3. Umilitor pentru francezi. Chiar si tribunele pareau sa fi amutit. Zece minute mai tarziu, argentinienii recidiveaza. O greseala a francezilor in vecinatatea 22-ului « pumelor » ii prilejuieste lui Corletto un sprint de peste 40 de metri pe o pasa inspirata a lui Agulla si, fara sa fie macar amenintat de placaje, culca cel de-al patrulea eseu. 27-3. Si asta, in conditiile in care argentinienii il aveau pe Leguizamón eliminat. Meciul era terminat. Francezii isi mai gasesc puteri sa replice si inscriu, la randul lor, eseul de onoare prin Poitrenaud, transformat de Beauxis, in minutul 68. 27-10. Revenit in teren dupa eliminare, Leguizamón patrunde prin apararea franceza si treisferturile argentiniene croseteaza cel de-al cincilea lor eseu : Todeschini- Hernandez- Felipe Contepomi. Ultimul culca balonul, transforma eseul si scorul devine 34-10. Ultimul minut gaseste «pumele» in 5 metri de buturile franceze. Si meciul se termina cu inca o surpriza, meritata din plin de acesti exemplari jucatori sud-americani. Franta, in schimb a fost o mare deceptie. Batranii "cocosi" au parasit terenul cu capul plecat si fara aplauze. Argentina a dovedit, inca o data, ca isi merita locul in marile turnee. Locul 3 la Cupa Mondiala este onorant si va obliga marile puteri sa invite «pumele» mai des la masa lor.