Suntem ziarul numarul 1 in Romania. Avem de gand sa ne pastram locul mult timp de acum inainte. Am luat hotararea sa devenim cel mai citit ziar din tara acum patru ani. In ianuarie 2004 am facut primul pas spre succesul de azi: am decis sa uitam aproape tot ce invataseram in cei 15 ani de presa libera de pana atunci. Am inchis ochii pur si simplu si am cautat sa uitam toate cutumele, prejudecatile, cliseele si modelele. Cand am deschis ochii, am privit cu mirare in jur si am vazut ca nu stim si nu intelegem nimic din ce se petrece. A fost ca si cum ne-am nascut a doua oara, dezbracati de vesmintele nepotrivite ale cuiva care cauta sa urce muntele pe tocuri si in rochie de seara. Pana atunci cantam in cor si nu realizam ca partitura e nepotrivita. Cand faci liniste si te vrei solist, devii foarte atent la partitura.


Am inchis ochii, ziceam, si cand i-am deschis la lumina zilei, spre a vedea clar, am inceput sa ne minunam. Cu mirare am aflat ca nu stim mare lucru despre Romania de dincolo de Buftea si am pornit sa o descoperim. Vara de vara descriem in cuvinte si imagini tara, iar cititorii o descopera impreuna cu noi, cu aceeasi mirare si incantare. Am adus acel plus de cunoastere care ii imbogateste deopotriva pe cei tineri si pe cei batrani. Caravana noastra ne-a invatat ca romanii sunt dornici sa se descopere si sa se citeasca.


Am realizat ca se scrisese in timp atat de mult si de aiurea despre Revolutia din a€™89 incat nimeni nu mai pricepea nimic. La 15 ani dupa acele intamplari, noi am gasit fapte, documente si marturii despre imprejurarile Revolutiei. Trecuse destul de mult timp ca sa putem analiza lucrurile cu metoda si fara patima. Si am castigat. Serialul a fost citit cu sufletul la gura un an intreg.


Cautand in arhive documente despre regimul Ceausescu, am inteles ca perioada comunista e o adevarata pestera a comorilor pentru oricine vrea sa stie ce s-a intamplat cu noi timp de jumatate de secol si de ce suntem asa cum suntem. Mult timp de acum incolo vom reda fapte si marturii inedite despre acele vremuri.


Calatorind din Banat pana in Bucovina, din Dobrogea pana in Oas, am descoperit alte comori uitate: traditiile si folclorul, diamante bine conservate sub praful uitarii. Restituindu-le proprietarilor de drept, marelui public, am inceput deja sa ne definim rostul de calatori in prezent si trecut, de arheologi ai spiritualitatii romanesti.


Pretul uitarii, de care ne temeam cand ne-am propus sa fim numarul unu, ne pare de-acum o binecuvantare. Da, am uitat sa facem presa dupa televizor si dupa agentiile de stiri, iar agenda noastra zilnica nu mai e facuta de politicieni sau de faptul divers. Am aflat ca nici cititorii nu-si mai fac de mult agenda dupa televizor si nici dupa interesele partidelor, ca s-au plictisit de faptul divers, pentru ca viata lor si viata insasi nu e un fapt divers, nu e o intamplare. Nu tot ce se intampla este un eveniment. Nu este un eveniment decat ceea ce conteaza. Conteaza ceea ce vrei sa stii si conteaza ceea ce tii minte si dupa ce nu mai e.


Asadar, pretul uitarii noastre si al tuturor descoperirilor ce au urmat si stau inca sa vina este acesta: am renuntat sa mai cautam haotic intamplari, sa colectionam stiri, sa le cautam in coarne politicienilor sau vedetutelor vremelnice. Am crezut - si nu ne-am inselat - ca mai exista cititori care cauta si altceva decat kitsch, cancan, gargara, intriga si scandal. Realitatea ne-a dat dreptate: cititorul consuma toate acestea, daca nu ii dai ceva mai bun. Daca ii dai, primeste, apreciaza si-ti ramane fidel. Iti cere mai mult, e atent la tine, iti devine partener, partas, im-partaseste emotiile tale, ingrijorarile, supararile sau dezamagirile tale, sta cu tine la masa, ce mananci tu aia mananca si el.


Asa am facut si ce ne-a placut noua aceea le-am dat si altora. Pentru ca vedem lucruri minunate, care nu incap intre paginile ziarului, ii oferim fotografiile noastre, cu mult mai multe de cat putem tipari, pe internet. Si publicam in fiecare an un album de fotografie cu cele mai interesante fapte de viata surprinse de cea mai buna echipa de fotoreporteri din Romania. Pentru ca descoperim comorile muzicii romanesti, prea putin cunoscute, le impartasim tuturor, scriem CD-uri cu tot ce are mai bun folclorul nostru, sa fie in fiecare casa, sa nu se uite, sa nu se piarda, sa se bucure cat mai multi, sa aiba parte fiecare.


Pentru ca am stiut sa uitam tot, ne-a fost usor sa invatam. Prejudecatile si retetele te impiedica sa inveti. Crezi ca le stii pe toate. Daca recunosti ca nu stii nimic, ca Socrate, ai simturile flamande si inima deschisa. Astfel am ajuns ca din aproape in aproape sa facem lucruri care nu sunt neaparat apanajul ziaristilor. Iar Jurnalul National devine azi mai mult ca ieri si maine mai mult ca azi, promotorul informal al unor modele culturale. Si facator de cultura, la urma urmei, daca "a face" este tot una cu "a descoperi" si "a impartasi", spre desfatarea si instruirea publicului, produse spirituale care altfel ar fi ramas ascunse in intuneric.

Acum patru ani uitam tot ce invataseram, inchideam televizorul, radioul si presa concurenta, ca sa deschidem ochii limpezi asupra prezentului. Sa spunem ce merita spus, sa aratam ce merita aratat. Sa coboram, dincolo de coaja plictiselii si a mizeriei noastre de zi cu zi, catre miezul care ii da sens vietii. Catre sufletul omului. Cautandu-i sufletul, am dobandit bucuria de a scrie pe cand el regasea bucuria de a citi. Si, crescand noi insine impreuna cu cititorii, am ajuns sa ne construim o filozofie care, iata, prinde contur in randurile acestui Manifest.


Asadar in cei patru ani am aflat cu siguranta ce ne intereseaza si ce nu. Astfel, veti cunoaste si planurile noastre de viitor:


Nu ne intereseaza nimic din ispitele care le dau tarcoale jurnalistilor zilelor noastre. Le-am cunoscut, ne-am hranit cu ele, ne-am lepadat de ele. Nu ne mai lasam pacaliti de discursuri zgomotoase, de non valori cu succes de casa, de vanzatori de iluzii si de pamant pe Luna, de minciuni poleite, de gogomanii, de nestirile zilei, de tot balastul si rumegusul gazetariei. Am reusit sa le uitam, odata si ne-am vaccinat contra lor. Traim in prezent, nu le vom ignora. Nu putem decat sa le criticam, dar o vom face in asa fel incat sa nu le dam mai multa importanta decat merita.


I-am spus acestui Manifest "Recurs la Romania", pentru ca aici suntem judecati si aici ne si primim sentinta. De la public, pentru ca cititorul e judecatorul colectiv, foarte sever, suficient de intelept, greu de pacalit si imposibil de mituit. I-am zis asa pentru ca, atunci cand te nemultumeste ceva, cauti sa-ti afli linistea si impacarea facand recurs la ceea ce este stabil si valoros prin sine, facand recurs la radacina. Recurs la Romania inseamna deopotriva uitarea de fleacuri si regasirea de esente. E recursul la radacinile, prin definitie statornice, pe care se bucura sa si le intalneasca aici, la noi, publicul nostru. Un exercitiu pe care il facem de ceva timp incoace noi, cei de la Jurnalul National, care subscriem la ceea ce doreste sa devina, in timp, si daca nu e mult spus, un model jurnalistic si cultural. Principiile care ne indruma au devenit, pentru redactia noastra, un crez profesional care se regaseste in contractul de munca al fiecaruia.
Jurnalul National


Ne intereseaza tot ce e valoros si autentic romanesc, tot ce a ramas intact sub vremuri, tot ce poarta pecetea de calitate a traditiei.Ne intereseaza tot ce ne imbogateste spiritual intr-un moment in care doar bogatia materiala pare a avea pret.Ne intereseaza tot ce are Romania de oferit Europei si lumii intregi.Ne intereseaza tot ce ne face sa mergem inainte.Ne intereseaza tot ce ne ajuta sa aflam cine suntem.Ne intereseaza toate ideile generoase si toate faptele remarcabile.Ne intereseaza suferinta oamenilor.Ne intereseaza tot ce ne face viata mai frumoasa.Ne intereseaza banii curati si faima meritata.Ne intereseaza sanatatea oamenilor.Ne intereseaza natura curata.Ne intereseaza mai cu seama tot ceea ce romanii au si nu stiu ca e al lor. Pentru ca avem ce le spune.