PAPORNITA CU INTELEPCIUNI
Saptamana trecuta a readus reforma Justitiei (nu cea a poporului, de la TVR, ci aceea institutionala), ca subiect principal, in dezbaterea publica. Patru au fost evenimentele marcante in domeniu: noua expertiza contabila in "dosarul Flota", decizia CSM in privinta activitatii procurorului Doru Tulus, reintoarcea "cazului Zambaccian" la DNA si decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) in procesul "Stefanescu versus Romania". Analizandu-le pe rand, atat cat poate permite spatiul alocat unui editorial, poti doar sa te crucesti ca o tara a Uniunii Europene poate avea un asemenea hal de Justitie. Si, la pachet, sa constati, fie si printr-o generalizare usor fortata, ca oamenii obisnuiti, care nu pot misca in sprijinul lor luminile rampei, n-au altceva de facut, la intrarea intr-o sala de judecata, decat sa bata un set de cruci manastiressti, sa scuipe de trei ori in san si sa invoce pronia cereasca.


"Dosarul Flota", unul cu profunde implicatii politice, ale carui cercetari s-au intins de-a lungul catorva regimuri politice, era unul dintre cele doua "cuie" (al doilea e casa din Mihaileanu) din cauciucurile masinii prezidentiale. Tema principala a dezvaluirilor vizeaza beneficiile sau, dupa caz, paguba romanilor dupa instrainarea la bucata a flotei. O prima expertiza contabila, soldata cu trimiterea in judecata a nu mai putin de 80 de persoane (printre care si fostul ministru al Transporturilor Traian Basescu), printr-un rechizitoriu finalizat in anul 2004, retinea un prejudiciu de peste 300 de milioane de dolari. A doua expertiza in acelasi dosar a fost comandata de saritorul procuror-sef Daniel Morar si finalizata la trei ani dupa momentul electoral care ne-a adus presedinte-jucator. Autorii ei, niste oameni care evident ca au terminat aceeasi scoala cu primii si s-au ghidat pe acelasi cadru legislativ, trag, insa, concluzia ca Romania nu doar ca nu a pierdut nimic din "afacerea Flota" (deci nu exista prejudiciu), ba, dimpotriva, a avut si niscaiva beneficii (inclusiv de ordin social) de pe urma ei. Nu am nici priceperea si nici caderea de a ma pronunta care dintre cele doua expertize, ale caror rezultate difera totusi cu peste 300 de milioane de dolari, este cea corecta (daca o fi vreuna), dar nu pot sa nu ma intreb retoric-idiot cati cetateni ai Romaniei si-au pierdut in instante averea sau libertatea pe baza unor documente strambe cu pretentii false de rigoare. Singura certitudine a acestui dosar politico-economic e aceea ca Romania nu mai are nici macar o urma a sutelor de vase din ceea ce odinioara alcatuia flota ei comerciala.


Verdictul sectiei de procurori a CSM in cazul procurorului Doru Tulus este emblematic pentru ceea ce inseamna solidaritatea de casta. Desi, cu o saptamana inainte, plenul CSM aprobase, in unanimitate, concluziile controlului desfasurat la DNA, care descoperise grave abuzuri, nereguli si chiar ilegalitati flagrante, votul reprezentantilor procurorilor in CSM in sprijinul colegului lor (si impotriva ministrului Justitiei) a fost unul evident politic. Din frageda copilarie am invatat zicala "corb la corb nu-si scoate ochii", dar statuarea prin vot a ilegalitatilor, in chiar institutia suprema a magistraturii, parca aduce deja a sfidare a regulilor bunului simt. In acelasi registru s-ar putea incadra si "cazul Zambaccian", unde fostul premier a reclamat, ani de zile, o sumedenie de abuzuri ale procurorilor DNA impotriva lui si a familiei sale. Iata ca, intr-un final, dupa decizii consecutive ale Curtii Constitutionale si, respectiv, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dosarul s-a intors de unde a plecat, adica la DNA, cu toate probele compromise si cu reluarea cercetarii aproximativ de la zero. Evident ca nimeni nu va fi gasit vinovat, evident ca banii cheltuiti de procurorii anticoruptie vor fi trecuti la pierderi colaterale in aceasta cauza cel putin la fel de politica precum "dosarul Flota".


Procesul "Stefanescu versus Romania", castigat de un fost director din Transporturi la 11 ani dupa ce fusese dat afara de ministrul de atunci (intamplator, acelasi Basescu), este un emblematic. Ani de zile, functionarii publici au fost tinte perpetue ale batjocurii politicienilor care s-au ghidat dupa principiul mafiot "noi, ai nostri, restul, afara". Iata ca perseverenta unui om, care s-a batut pana-n panzele albe (intinse de vantul legalitatii taman la Starsbourg), a demonstrat ca mai exista dreptate pe Planeta Pamant. Raman, insa, in urma, ranile adanci si destinul ravasit ale unui cetatean a carui principala vina era ca-l enervase anterior pe un politician. Sunt niste realitati crude, pe care mi-e teama ca nici despagubirile pe care le va primi, nici postul pe care va fi reincadrat nu le vor putea sterge vreodataa€¦