Redactorul "Ilustratiunii Romane" vorbeste despre preistoria fotografiei, apoi aminteste despre oamenii de stiinta Niepce si Daguerre, carora le datoram aceasta inventie. In toamna anului acestuia se implinesc 100 de ani de cand tehnician
Redactorul "Ilustratiunii Romane" vorbeste despre preistoria fotografiei, apoi aminteste despre oamenii de stiinta Niepce si Daguerre, carora le datoram aceasta inventie. In toamna anului acestuia se implinesc 100 de ani de cand tehnicianul francez Daguerre a reusit sa realizeze priÂmeÂle fotografii, dupa un procedeu foarte asemanator cu cel folosit astazi. Dealtfel, povestea acestei inventiuni nu e lipsita de interes. Fara sa stie unul de altul, trei tehnicieni au inceput sa se ocupe cam in acelas timp cu problema fixarii, prin mijloace fizico-chimice, a aspectelor pe care le vede ochiul nostru. A fost oare o simpla intamplare faptul ca cei trei tehnicieni - doi francezi si un englez - au ajuns la aceasta ideie? Desigur ca nu. Ideea insas era coapta pentru aceasta epoca. Niepce, un ofiter francez in retragere, in varsta de 50 de ani, reuseste in anul 1811 sa fixeze pe cale chimica imaginea obtinuta prin camera obscura. Dupa nenumarate incercari si straÂduÂinÂte, el presara cu un strat subÂtire de asfalt placile metalice si introducandu-le in "camera obscura", portiunile luminate multa vreme nu mai sunt solubile in uleiurile eterice. Aceste placi le graveaza apoi cu ajutorul unor acizi, realizand astfel primul procedeu de heliografie. Dupa o iluminare de mai multe zile, obtine o imagine poziÂtiva. Batranul Niepce, dupa ce se ocupase 20 de ani cu placile lui asfaltate, face cunostinta din intamplare cu pictorul decorator parizian Louis Daguerre, care era obsedat de aceeasi ideie. INTAMPLAREA. Dupa moarÂÂtea lui Niepce, in 1833, incercarile ajung la un punct mort, intrucat Daguerre nu inregistrase niciun alt progres. O intamplare fericita intervine si de asta-data intra€™un chip hotarator. Daguerre asezase intr-un dulap vechiu cateva placi cu iodura de argint, "stricate" din cauza ca au fost prea putin expuse la lumina. Dupa cateva saptamani, in anul 1837, el se gandeste sa le scoata din dulap ca sa le spele si gaseste placile intra€™o stare absolut surÂpinÂzatoare. Aceste placi inÂfaÂtiÂsau imagini pozitive desavarsite, in care amanuntele si traÂsaÂtuÂrile erau pur si simplu impresioÂnante. O ADEVARATA
MODA. Cum sa€™a intamplat o asemenea minune? Daguerre scotoceste interiorul dulapului, nu gaseste nimic deosebit, introduce din nou alte palci, putin expuse, si, dupa cateva timp, le gaseste complet developate. Explicatia misterului? Dulapul nu era chiar absolut gol, ci cuprindea cateva picaturi de mercur, iar vaporii de mercur developasera placile cu iodura de argint. Noul procedeu - denumit "daguerrotipie" - cucereste intregul Paris, Franta, Europa si AmeÂrica. Ajunsese o adevarata moda sa te expui jumatate de ceas, sau chiar un ceas, pe un soare fierbinte, ca sa obtii apoi un mic medalion cu un portret. Numai ca "daguerrotipia" dadea un singur exemplar. In timp ce DaÂguerre isi demonstra inÂvenÂtiÂunea in fata Academiei de stiinte din Paris in 1839 si priÂmia dela guvernul francez o renta viagera de 6000 de franci anual, un rentier englez Talbot, reusise sa experimenteze la Londra o importanta perfectionare pe acest taram, realizand negative din hartie, care erau apoi copiate si modificate tot pe hartie. In sfarsit, primele placi de sticla au fost introduse in 1847 de Niepce de Saint Victor, nepotul batranului Niepce, parintele fotografiei.
Despre autor:
